IAR adv. conj. I. Adv. 1. Inca o data din nou; iarashi. 2. De asemenea la fel. II. Conj. 1. (Adversativ) Dar insa. 2.^[1] (Copulativ) SHi. [Var.: iára adv. conj.] Et. nec. corectata

iar² [At: PSALT. SCH. 416 / V: ~ra (Ban) ar (inv) ara are era^[1] ere eri ~e / E: nct] 1 av Cuvant care arata k actziunea se repeta Si: iarashi. 2 av De asemenea. 3 av La fel. 4 av Tot. 5 av (Dupa „shi” sau „dar”) Acum. 6 av (Dupa „shi” sau „dar”) Cu toate acestea. 7 av (Dupa „shi” sau „dar”) In acelashi timp. 8 av (Ivr; ics) Candai... ~ In caz k ... atunci. 9 c (Inv; exprima opozitzia) Dar. 10 c (Inv) Insa. 11 c SHi. 12 c (Inv; dupa o propozitzie negativa) Ci. 13 c (Inv; introduce o intrebare) Oare. corectata

IAR adv. conj. I. Adv. 1. Inca o data din nou; iarashi. 2. De asemenea la fel. II. Conj. 1. (Adversativ) Dar insa. 2. (Copulativ) SHi. [Var.: iára adv. conj.] Et. nec.

IAR² conj. (SHi in forma iara) 1. (Adversativ) Dar insa. La soare te puteai uita iar la dinsa ba! CREANGA P. 276. Lupul parushi schimba iar naravul ba. ◊ (In alternative) Dacai gicio ferice de tine a fi! Iara de nu luatziva catrafusele. CREANGA P. 270. 2. (Copulativ) SHi. De la o vreme incoace insa nu shtiu ce avea k era tot galesh trist shi dus pe ginduri. Iar cind fuse intro zi... se scula FatFrumos shi zise... ISPIRESCU L. 2. Surai sara cea de toamna... Iar padurea lin suspina. EMINESCU O. I 83. In gura Baraganului... gaseshti cite o mica dumbrava de vechi tufani sub care se adapostesc turmele de oi la poale iar mii shi mii de cuiburi de ciori printre cracile copacilor. ODOBESCU S. III 17. Cuo mina acul tzinea Cu alta lacrimi shtergea Iar din grai asha graia. JARNÍKBIRSEANU D. 171. ◊ (Introduce ultimul element al unei enumerari) Piuai in casoaia de alature fusele in oboroc sub pat iar furca dupa horn. CREANGA P. 5. Varianta: iára conj.

IAR² conj. (exprima un raport adversativ shi leaga doua propozitzii sau doua partzi de propozitzie coordonate) Dar; insa. /<Orig. nec.

iar conj. arata o deosebire sau impotrivire (totdeauna la inceputul propozitziunii): eu plec iar tu ramai ║ adv. indica o repetzire: iar te intorci. [Origina necunoscuta].

ĭar shi (vechĭ) ĭára shi (maĭ vechĭ) ára (in Ban. ar) ére shi erĭ conj. (sirb. ĭa ar shi are ĭar. V. shi dar 2). Dar shi insa: tu lucrezĭ ĭar el doarme. Iar bine k n’a cazut dar bine k n’a cazut! Adv. (ĭar ĭara shi ĭarashĭ). Din noŭ: ĭar ma duc ma duc ĭar. Tot asemenea: moshneagu avea o fata shi baba ĭar o fata.

er av c vz iar²

iara¹ av c vz iar²

iere c vz iar

ieri^2[1] c vz iar² corectata

IÁRA² conj. v. iar².

IÁRA² conj. v. iar².

5) ar conj. V. ĭar.

iar adv. conjctz.

iar / iára adv. conjctz.

iar.

iára (inv. pop.) adv. conjctz.

iár adv. 1. Alta data din nou. 2. La fel de asemenea. 3. (Conj.) SHi pe de alta parte. 4. (Conj. inv.) Totushi in ciuda. 5. (Conj.) Dar insa. Var. iara ar(a). Mr. iar(a) megl. ara. Pare sa provina dintrun lat. *era (Schuchardt ZRPh. XV 240; G. Paris Rom. XX 333; MeyerLübke Rom. Gramm. III 495; Pushcariu 756; REW 2886; DAR; Pascu I 102) cf. engad. eir prov. er(a) v. gal. ar cu acelashi sens; cf. shi ngr. ἄρα ἔρα. Der. iarashi adv. (alta data) cu shi k cineshi totushi.