IAR² conj. (SHi in forma iara) 1. (Adversativ) Dar insa. La soare te puteai uita iar la dinsa ba! CREANGA P. 276. Lupul parushi schimba iar naravul ba. ◊ (In alternative) Dacai gicio ferice de tine a fi! Iara de nu luatziva catrafusele. CREANGA P. 270. 2. (Copulativ) SHi. De la o vreme incoace insa nu shtiu ce avea k era tot galesh trist shi dus pe ginduri. Iar cind fuse intro zi... se scula FatFrumos shi zise... ISPIRESCU L. 2. Surai sara cea de toamna... Iar padurea lin suspina. EMINESCU O. I 83. In gura Baraganului... gaseshti cite o mica dumbrava de vechi tufani sub care se adapostesc turmele de oi la poale iar mii shi mii de cuiburi de ciori printre cracile copacilor. ODOBESCU S. III 17. Cuo mina acul tzinea Cu alta lacrimi shtergea Iar din grai asha graia. JARNÍKBIRSEANU D. 171. ◊ (Introduce ultimul element al unei enumerari) Piuai in casoaia de alature fusele in oboroc sub pat iar furca dupa horn. CREANGA P. 5. Varianta: iára conj.