IAR adv. conj. I. Adv. 1. Inca o data din nou; iarashi. 2. De asemenea la fel. II. Conj. 1. (Adversativ) Dar insa. 2.^[1] (Copulativ) SHi. [Var.: iára adv. conj.] Et. nec. corectata

iar² [At: PSALT. SCH. 416 / V: ~ra (Ban) ar (inv) ara are era^[1] ere eri ~e / E: nct] 1 av Cuvant care arata k actziunea se repeta Si: iarashi. 2 av De asemenea. 3 av La fel. 4 av Tot. 5 av (Dupa „shi” sau „dar”) Acum. 6 av (Dupa „shi” sau „dar”) Cu toate acestea. 7 av (Dupa „shi” sau „dar”) In acelashi timp. 8 av (Ivr; ics) Candai... ~ In caz k ... atunci. 9 c (Inv; exprima opozitzia) Dar. 10 c (Inv) Insa. 11 c SHi. 12 c (Inv; dupa o propozitzie negativa) Ci. 13 c (Inv; introduce o intrebare) Oare. corectata

IAR adv. conj. I. Adv. 1. Inca o data din nou; iarashi. 2. De asemenea la fel. II. Conj. 1. (Adversativ) Dar insa. 2. (Copulativ) SHi. [Var.: iára adv. conj.] Et. nec.

IAR¹ adv. (SHi in forma iara) 1. (Pe linga un verb aratind repetarea actziunii starii etc.) Inca o data din nou; iarashi. Plugul se infigen brazda iara Pe drumul tras de boul cel cuminte. CERNA P. 161. Ah iar sint copilul nebun dealtadata! O floare un flutur mopreshte din mers. IOSIF P. 3. O vino iar! Cuvinte dulci inspirami. EMINESCU O. I 120. Ziua ninge noaptea ninge dimineatza ninge iara. ALECSANDRI P. A. 112. ♦ (Pe linga o parte de vorbire care se repeta totdeauna precedat de «shi») Mereu. Omat shi iar omat! CONTEMPORANUL II 213. Frunza verde shi iar verde. JARNÍKBIRSEANU D. 158. 2. De asemenea tot la fel. Moshneagul avea o fata shi baba iar o fata. CREANGA P. 283. Varianta: iára adv.

IAR¹ adv. 1) (indica repetarea unei actziuni a unei stari) Inca o data; din nou; iarashi. 2) pop. La fel; de asemenea; tot. [Monosilabic; Var. iara] /<Orig. nec.

iar conj. arata o deosebire sau impotrivire (totdeauna la inceputul propozitziunii): eu plec iar tu ramai ║ adv. indica o repetzire: iar te intorci. [Origina necunoscuta].

er av c vz iar²

era² av c vz iar² corectata

iara¹ av c vz iar²

iare^[1] av c vz iar² corectata

IÁRA¹ adv. v. iar¹.

IÁRA¹ adv. v. iar¹.

iar adv. conjctz.

iar / iára adv. conjctz.

iar.

iára (inv. pop.) adv. conjctz.

IAR adv. 1. iarashi (inv.) rutes. (A venit ~ pe la noi.) 2. v. tot.

IAR adv. 1. iarashi (inv.) rutes. (A venit ~ pe la noi.) 2. tot. (El avea o fata si ea ~ o fata.)

iár adv. 1. Alta data din nou. 2. La fel de asemenea. 3. (Conj.) SHi pe de alta parte. 4. (Conj. inv.) Totushi in ciuda. 5. (Conj.) Dar insa. Var. iara ar(a). Mr. iar(a) megl. ara. Pare sa provina dintrun lat. *era (Schuchardt ZRPh. XV 240; G. Paris Rom. XX 333; MeyerLübke Rom. Gramm. III 495; Pushcariu 756; REW 2886; DAR; Pascu I 102) cf. engad. eir prov. er(a) v. gal. ar cu acelashi sens; cf. shi ngr. ἄρα ἔρα. Der. iarashi adv. (alta data) cu shi k cineshi totushi.

iara s.f. (reg.) grau de primavara.