opțiuni
  • info

6 definiții pentru hârâire

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

hârâire sf [At: MDA ms / V: ~răi~ / Pl: ~ri / E: hârâi] 1 Zgomot dogit al unor mecanisme stricate Si: hârâială (1), hârâit1 (1), hârăitură (1). 2 Sunet răgușit produs de organe respiratorii bolnave Si: hârâială (2), hârâit1 (2), hârâitură (2), hârcâială (1), hârcâire (1), hârcâit1 (1), hârcâitură (1). 3 Vorbire neclară a oamenilor Si: hârâială (3), hârâit1 (3), hărăitură (3). 4 Mormăială. 5 Sforăit. 6 Trai dificil al oamenilor Si: hârâială (6), hârâit1 (6), hârăitură (6). 7 Mârâit al animalelor Si: hârâială (7), hârâit1 (7), hârâitură (7). 8 Vorbe răutăcioase Si: hârâială (8), hârâit1 (8), hârăitură (8). 9 Încăierare. 10 Întărâtare. 11 Târâre.

HÂRÂÍ, hấrâi, vb. IV. 1. Intranz. (Despre mecanisme stricate; la pers. 3) A scoate un zgomot dogit. 2. Intranz. (Despre organele respiratorii; p. ext. despre persoane) A scoate sunete aspre, de obicei din cauza unei boli; a respira greu, a hârcâi. ♦ (Peior.) A vorbi neclar, mormăit. ♦ A sforăi. 3. Intranz. (Despre câini; la pers. 3) A mârâi. 4. Refl. recipr. A se certa, a se ciondăni. ♦ Tranz. (Fam.) A întărâta, a irita pe cineva. 5. Refl. (Rar) A se freca, a se lovi cu zgomot de ceva. – Hâr + suf. -âi.

A HÂRÂÍ pers. 3 hârâie 1. intranz. 1) (despre câini) A scoate sunete guturale aspre, manifestând iritare; a mârâi. 2) fam. peior. A vorbi răgușit, cu voce dogită. 3) (despre mecanisme defectate) A produce sunete neplăcute. 2. tranz. fam. (persoane) A sâcâi în mod intenționat (pentru a întărâta); a zădărî. /hâr + suf. ~âi

A SE HÂRÂÍ mă hârâi intranz. fam. A se certa ușor (unul cu altul) pentru lucruri mărunte; a se ciondăni; a se ciorovăi. /hâr + suf. ~âi

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

hârâí vb., ind. și conj. prez. 3 hârâie, imperf. 3 sg. hârâiá

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

HÂRÂÍ vb. a hârcâi, a horcăi.

Intrare: hârâire
hârâire infinitiv lung
infinitiv lung (IL107)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • hârâire
  • hârâirea
plural
  • hârâiri
  • hârâirile
genitiv-dativ singular
  • hârâiri
  • hârâirii
plural
  • hârâiri
  • hârâirilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

hârâi, hârâiverb

  • 1. intranzitiv unipersonal (Despre mecanisme stricate) A scoate un zgomot dogit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Ornicul începu să hîrîie lung-lung, apoi prinse a bate ceasurile cu zgomot de fierării vechi. SADOVEANU, O. I 331. DLRLC
    • format_quote figurat Îmi hîrîie în cap războiul. Îmi uruie ceva în creier, mereu, fără astîmpăr. SAHIA, N. 54. DLRLC
  • 2. intranzitiv (Despre organele respiratorii, prin extensiune despre persoane) A scoate sunete aspre, de obicei din cauza unei boli; a respira greu. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: horcăi hârcâi
    • format_quote Glasul îi hîrîi a rău. CAMILAR, N. II 397. DLRLC
    • format_quote Trăgea dintr-o țigară și hîrîia din cînd în cînd din gît. PAS, Z. I 104. DLRLC
    • format_quote Își auzea răsuflarea cum îi hîrîie regulat și prelung ca o rîșniță. VLAHUȚĂ, O. A. 127. DLRLC
    • 2.1. peiorativ A vorbi neclar, mormăit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: mormăi
      • format_quote Care-i acolo? se răsti domnul Ienulescu, repezindu-și spre locul acela piciorul. Cine hîrîie? CAMILAR, N. II 163. DLRLC
      • format_quote Intră popa în casă și începe să hîrîie pe nas. STANCU, D. 32. DLRLC
      • format_quote Spuneți-mi cum s-a întimplat? – Ce să se întîmple? a hîrîit, cu spaima mirării, moș Hau. SADOVEANU, N. F. 113. DLRLC
    • 2.2. Sforăi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: sforăi
      • format_quote Hîrîie boieru ca zăvodu... doarme dus. ALECSANDRI, T. I 336. DLRLC
  • 3. intranzitiv unipersonal Despre câini: mârâi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: mârâi
    • format_quote Cîni mari albi se încleștau în luptă, hîrîind. CAMILAR, T. 113.
    • format_quote Bubuie, nu-mpușcă, Hîrîie, nu mușcă (Moara cu motor). SADOVEANU, P. C. 14.
  • 4. reflexiv reciproc A se certa, a se ciondăni. DEX '09 DEX '98 DLRLC
  • 5. reflexiv rar A se freca, a se lovi cu zgomot de ceva. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Nu vezi cum te hîrîi de toate pietrele? D. ZAMFIRESCU, la TDRG. DLRLC
etimologie:
  • Hâr + sufix -âi. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.