6 definiții pentru hârcâire
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
hârcâire sf [At: MDA ms / Pl: ~ri / E: hârcâi] 1 Hârâire (2). 2 (Spc) Respirație hârâitoare a tuberculoșilor Si: hârcâială (2), hârcâit1 (2), hârcâitură (2). 3 (Spc) Respirație grea a celui aflat în agonie Si: hârcâială (3), hârcâit1 (3), hârcâitură (3). 4 Tuse din piept Si: hârcâială (4), hârcâit1 (4), hârcâitură (4). 5 Expectorație. 6 Zgâriere a unui perete, râcâindu-l cu ceva Si: hârcâială (6), hărcăit1 (6), hârcâitură. 7 Frecare (cu nisip) a ceva Si: hârcâială (7), hârcâit1 (7), hârcâitură (7).
HÂRCÂÍ, hấrcâi, vb. IV. Intranz. A respira cu greutate, scoțând zgomote răgușite și hârâitoare; a hârâi. [Var.: hârcăí vb. IV] – Formație onomatopeică.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
A HÂRCÂÍ hârcâi intranz. A răsufla greu scoțând sunete răgușite, hârâitoare. ~ de mânie. /<Onomat.
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
hârcâí vb., ind. și conj. prez. 3 hârcâie, imperf. 3 sg. hârcâiá
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
HÂRCÂÍ vb. v. hârâi.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
hârcâí, hấrcâi, vb. IV (reg.) 1. a răsufla cu greu; a hârâi, a tuși înăbușit. 2. a zgâria un perete, a râcăi; a șurlăi.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
infinitiv lung (IL107) | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
hârcâi, hârcâiverb
- 1. A respira cu greutate, scoțând zgomote răgușite și hârâitoare. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Căzu răsturnat pe spate, hîrcăind de turbare și de mînie. NEGRUZZI, S. I 162. DLRLC
-
etimologie:
- DEX '98 DEX '09