11 definiții pentru hârcâit
din care- explicative (7)
- morfologice (2)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
HÂRCÂÍT s. n. (Pop.) Faptul de a hârcâi; hârâială. [Var.: hărcăít s. n.] – V. hârcâi.
hârcâit1 sn [At: NEGRUZZI, S. I, 62 / Pl: ~uri / E: hârcâit] 1 Hârâire (2). 2-4 Hârcâire (2-4). 5 Expectorație. 6-7 Hârcâire (6-7).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
hârcâit2, ~ă a [At: MDA ms / Pzi: ~iți, ~e / E: hârcâi] 1 Expectorat. 2 (D. un perete) Zgâriat prin râcâire cu ceva. 3 Frecat (cu nisip).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
HÂRCÂÍT s. n. Faptul de a hârcâi; hârâială. [Var.: hărcăít s. n.] – V. hârcâi.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
HĂRCĂÍT s. n. v. hârcâit.
- sursa: DEX '09 (2009)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HĂRCĂÍT s. n. v. hârcâit.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
HĂRCĂÍT s. n. v. hîrcîit.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HÎRCÎÍT s. n. Faptul de a hîrcîi și zgomotul produs de cel care hîrcîie; horcăit. (Atestat în forma hărcăit) Aud un grozav hărcăit, pe canapeluța unde el dormea... Era în spasmele agoniei. NEGRUZZI, S. I 62. – Variantă: hărcăít s. n.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
hârcâít s. n.
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
hârcâít s. n.
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
HÂRCÂÍT s. v. hârâială.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
HÎRCÎIT s. hîrcîială, hîrîială, horcăială.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv neutru (N29) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
hârcâitsubstantiv neutru
-
- Aud un grozav hărcăit, pe canapeluța unde el dormea... Era în spasmele agoniei. NEGRUZZI, S. I 62. DLRLC
-
etimologie:
- hârcâi DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.