horn sn [At: NECULCE ap. LET. II 64/3 / V: hoarna sf horna sf / Pl: ~uri (reg; rar) hoarne / E: ucr хори] 1 Parte a coshului³ (38) de fum la o casa constituita din canalul ingropat in zidarie (shi din portziunea ieshita in afara prin acoperish) Si: hornoaica (1). 2 (Pex) Parte a vetrei nedefinita mai indeaproape Si: hornoaica (2) Cf buduroi (5) buduretz. 3 (Pex) Cosh³ (38) pentru fum Si: bageac buduroi buduretz fumar hogeac hornoaica (3). 4 (Ie) A scrie cu carbunele de pe A fi incepator la scris. 5 (Iae) A scrie prost. 6 (Ie) A fi abia ieshit din ~ A fi tanar. 7 (Trs) Cuptor de paine. 8 Porumbar. 9 (Alp) Spatziu ingust intre doi peretzi de stanca paraleli shi inaltzi. 10 (Glg) Relief cu aspect de piramida triunghiulara caracteristic regiunilor alpine care se formeaza in urma intersectarii peretzilor circurilor glaciare Si: karling.

HORN hornuri s. n. 1. Cosh (8); (Mold.) hogeag. Pe dreapta vaii... se ridica in ceatza hornul morii de cuartz. DUMITRIU N. 176. In locul vintului care tziuise in horn picura acum ploaia. CAMILAR N. I 213. Vintul... shuiera jalnic prin hornuri. COSHBUC P. II 61. Se auden horn nebunul Viscol aprig vijiind. VLAHUTZA O. A. 87. 2. (Mold.) Partea de zid de deasupra vetrei tzaraneshti (sprijinita pe stilpi) in care se capteaza fumul (care iese apoi in pod sau prin acoperish afara). Cele trei batrine sashezara pe laitza... uitinduse in gura hornului. CAMILAR N. I 211. Sacul... il pun intro casoaie pe cuptiori dupa horn. CREANGA P. 176. Intro casutza mica Linga horn toarce nencetat O sprintena fetica. ALECSANDRI P. III 139.

HORN s.n. (Geol.) Relief cu aspect de piramida triunghiulara caracteristic regiunilor alpine care se formeaza in urma intersectarii peretzilor circurilor glaciare; karling. [Cf. germ. Horn fr. horn].

HORN s. n. 1. relief cu aspect de piramida triunghiulara in regiunile alpine in urma intersectarii peretzilor circurilor glaciare. 2. (alp.) spatziu ingust dintre doi peretzi de stanca paraleli shi inaltzi. (< germ. Horn fr. horn)

HORN ~uri n. pop. Constructzie deasupra vetrei care trage fumul din cuptor canalizandul in hogeag. /<ucr. horn

HORN s.n. (Mold. Trans. SV) Cosh de fum. A: Fumarit de tot hornul cite doi ughi. NECULCE. C: Horn. Caminus. MSHE 82. Etimologie: ucr. horn.

horn n. Mold. cosh de fum: vantul shuiera prin hornuri AL. [Pol. HORNO (din nemtz. Horn)].

horn n. pl. urĭ (rut. horn rus. gorn horn vsl. grŭnŭ lighean caldare ruda cu lat. furnus fornus cuptor furnal. V. garnitza). Est. Conductu pin care ĭese fumu din soba din vatra saŭ din cuptoru uneĭ fabricĭ (cosh ogeac bageac urloĭ). SHi horna shi hoarna.

horn s. n. pl. hórnuri

horn s. n. pf. hórnuri

HORN s. v. cosh.

HORN s. camin cosh (pop.) cosharca (reg.) bageak cubea cucuvaie fumar hornetz marchiotza ursoaie (prin Transilv.) buduretz buduroi (Transilv. shi Munt.) corfa (Mold.) hogeag (prin Transilv.) shtiol (prin Mold. shi Bucov.) shuber. (Fumul iese prin ~.)

horn (hórnuri) s. n. 1. Parte a coshului de fum. 2. Parte superioara la soba facuta din caramizi. 3. (Trans.) Horn. Var. hoarna. Germ. Horn prin intermediul rut. horn (DAR) cf. pol. horno rut. gorn (Tiktin). Der. hornoi (var. horloi (h)urloi) s. n. (cosh horn; tzeava conducta); hornar s. m. (coshar).

English Horn (cuv. germ.) v. corn englez.

hunters horn (cuv. engl.) v. corno da caccia.

kent horn (cuv. engl.) corn cu clape.

HORN Gyula (n. 1932) economist shi om politic ungur. Preshedinte al Partidului Socialist (19901998). Primmin. (19941998).

HORN (HOORN CABO DE HORNOS [cábo de órnos]) cap in extremitatea sudica a Americii de Sud (Chile) in insula omonima la S de ins. TZara de Foc la 55°59′ lat. S shi 67°16′ long. V. Navigatzie dificila. Ocolit prima oara de Francisco de Hoces (1526) iar ulterior de Francis Drake (1578) shi de Jakob Le Marie impreuna cu Willem Cornelis Schouten (1616) care lau numit Hoorn dupa locul de nashtere al lui Schouten.

HORN (HOORNE) Philip de Montmorency conte (c. 15241568) general unul dintre conducatorii opozitziei nobiliare din TZarile de Jos impotriva stapanirii spaniole. Executat din ordinul ducelui de Alba.