horn sn [At: NECULCE ap. LET. II 64/3 / V: hoarna sf horna sf / Pl: ~uri (reg; rar) hoarne / E: ucr хори] 1 Parte a coshului³ (38) de fum la o casa constituita din canalul ingropat in zidarie (shi din portziunea ieshita in afara prin acoperish) Si: hornoaica (1). 2 (Pex) Parte a vetrei nedefinita mai indeaproape Si: hornoaica (2) Cf buduroi (5) buduretz. 3 (Pex) Cosh³ (38) pentru fum Si: bageac buduroi buduretz fumar hogeac hornoaica (3). 4 (Ie) A scrie cu carbunele de pe A fi incepator la scris. 5 (Iae) A scrie prost. 6 (Ie) A fi abia ieshit din ~ A fi tanar. 7 (Trs) Cuptor de paine. 8 Porumbar. 9 (Alp) Spatziu ingust intre doi peretzi de stanca paraleli shi inaltzi. 10 (Glg) Relief cu aspect de piramida triunghiulara caracteristic regiunilor alpine care se formeaza in urma intersectarii peretzilor circurilor glaciare Si: karling.