8 definiții pentru horneț
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
HORNÉȚ, hornețe, s. n. (Reg.) Diminutiv al lui horn; coș (la o casă). – Horn + suf. -eț.
HORNÉȚ, hornețe, s. n. (Reg.) Diminutiv al lui horn; coș (la o casă). – Horn + suf. -eț.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
horneț sn [At: SBIERA, P. 250 / V: ~eață sf, urneață sf / Pl: ~e / E: horn + -eț] 1-10 (Șhp) Hornuț (1-10).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
HORNÉȚ, hornețe, s. n. (Regional) Coș (8). Ninsese atîta cît... abia hornețele mai sta în afară. SBIERA, P. 250.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
hornéț (reg.) s. n., pl. hornéțe
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
hornéț s. n., pl. hornéțe
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
HORNÉȚ s. v. cămin, coș, horn.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
horneț s. v. CĂMIN. COȘ. HORN.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
hornéț, horneți, s.m. – (reg.) Cucuvea (ALR, cf. Farcaș, 2009: 59). ♦ (top.) Horneț, localitate în Maramureșul din dreapta Tisei (Filipașcu, 1940). – Din horn (< ucr. horn) + suf. -eț (MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
substantiv neutru (N1) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
horneț, hornețesubstantiv neutru
-
- Ninsese atîta cît... abia hornețele mai sta în afară. SBIERA, P. 250. DLRLC
-
etimologie:
- Horn + sufix -eț. DEX '98 DEX '09