7 definiții pentru hipogeu (adj.)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
HIPOGÉU, -ÉE, hipogei, -ee, s. n. adj. 1. S. n. (În Antichitate) Construcție subterană alcătuită din mai multe încăperi, cu destinație mai ales funerară. 2. Adj. (Zool., Bot.) Care trăiește sub pământ. – Din fr. hypogée.
hipogeu, ~ee [At: LTR2 / Pl: ~ei, ~ee / E: fr hypogée] 1 sn (Ant) Construcție subterană din mai multe încăperi, destinate să servească de mormânt. 2 a (Zlg, Bot; îoc epigeu) Care trăiește sub Pământ. 3 a (D. un mod de germinație) La care cotiledoanele nu ies la suprafața Pământului. 4 a (D. roci sau procese geologice) Care își are originea în interiorul Pământului.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
HIPOGÉU, -GÉE, hipogei, -gee, s. n., adj. 1. S. n. (În antichitate) Construcție subterană alcătuită din mai multe încăperi, destinate să servească de mormânt. 2. Adj. (Zool., Bot.) Care trăiește sub pământ. – Din fr. hypogée.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
HIPOGÉU, -ÉE adj. (Despre animale, plante; op. epigeu) Care trăiește sub pământ. ♦ (Despre un mod de germinație) La care cotiledoanele nu ies la suprafața pământului. ♦ (Despre roci sau procese geologice) Care își are originea în interiorul pământului. [< fr. hypogé, cf. gr. hypo – sub, ge – pământ].
- sursa: DN (1986)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HIPOGÉU2, -Ă adj. 1. (despre animale, plante) care trăiește sub pământ. ◊ (despre un mod de germinație) la care cotiledoanele nu ies la suprafața pământului. 2. (despre roci, procese geologice) care își are originea în interiorul pământului. (< fr. hypogé, gr. hypogeios)
- sursa: MDN '00 (2000)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
hipogéu1 adj. m., pl. hipogéi; f. sg. și pl. hipogée
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
hipogéu adj. m., pl. hipogéi; f. sg. și pl. hipogée
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
adjectiv (A103) Surse flexiune: DOR | masculin | feminin | |||
nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
plural |
|
|
|
| |
vocativ | singular | — | — | ||
plural | — | — |
hipogeu, hipogeeadjectiv
- 1. Care trăiește sub pământ. DEX '09 DEX '98 DN
- 1.1. (Despre un mod de germinație) La care cotiledoanele nu ies la suprafața pământului. DN
- 1.2. (Despre roci sau procese geologice) Care își are originea în interiorul pământului. DN
-
etimologie:
- hypogée DEX '09 DEX '98 DN