hipogeu, ~ee [At: LTR² / Pl: ~ei, ~ee / E: fr hypogée] 1 sn (Ant) Construcție subterană din mai multe încăperi, destinate să servească de mormânt. 2 a (Zlg, Bot; îoc epigeu) Care trăiește sub Pământ. 3 a (D. un mod de germinație) La care cotiledoanele nu ies la suprafața Pământului. 4 a (D. roci sau procese geologice) Care își are originea în interiorul Pământului.