10 definiții pentru hangiu
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
HANGÍU, hangii, s. m. Persoană care ține un han2. – Din tc. hancı.
HANGÍU, hangii, s. m. Persoană care ține un han2. – Din tc. hancı.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
hangiu sm [At: PRAVILA (1814), 176 / Pl: ~ii / E: tc hanci] (Iuz) 1 Proprietar al unui han2 (1) Si: hangiec (1). 2 Om care ține un han2 (2) Si: hangiec (2). 3 Om care servește la un han2 (2) Si: hangiec (3).
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
HANGÍU, hangii, s. m. Cel care ține un han2 (ca proprietar sau ca arendaș). Voi prăvălieșii, hangiii, vă bateți cu capul de pereți că [perceptorul] ia prea mult, că vă calicește, că vă omoară. GALAN, Z. R. 49. Se auzea un glas mare, mînios, la care răspundea vocea groasă a hangiului. SADOVEANU, O. VII 28. Hangiul... bogat putred, se răsfoia în duhoarea de țuică și vin. DELAVRANCEA, S. 7.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
HANGÍU ~i m. înv. Persoană care ținea un han; stăpân al unui han. /<turc. hanci
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
hangiu m. birtaș. [Turc. HANDJY].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
hangíŭ m. (turc. hanšy). Stăpîn de han. – Fem. -gĭoaĭcă saŭ -giță, pl. e.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
hangíu s. m., art. hangíul; pl. hangíi, art. hangíii (-gi-ii)
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
hangíu s. m., art. hangíul; pl. hangíi, art. hangíii
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
HANGÍU s. (înv.) birtaș, locandier, tractirgiu.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
HANGIU s. (înv.) birtaș, locandier, tractirgiu.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
substantiv masculin (M69) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular |
| |
plural |
|
hangiu, hangiisubstantiv masculin
- sinonime: birtaș locantier tractirgiu
- Voi prăvălieșii, hangiii, vă bateți cu capul de pereți că [perceptorul] ia prea mult, că vă calicește, că vă omoară. GALAN, Z. R. 49. DLRLC
- Se auzea un glas mare, mînios, la care răspundea vocea groasă a hangiului. SADOVEANU, O. VII 28. DLRLC
- Hangiul... bogat putred, se răsfoia în duhoarea de țuică și vin. DELAVRANCEA, S. 7. DLRLC
-
etimologie:
- hancı DEX '98 DEX '09