HANGÍU, hangii, s. m. Cel care ține un han² (ca proprietar sau ca arendaș). Voi prăvălieșii, hangiii, vă bateți cu capul de pereți că [perceptorul] ia prea mult, că vă calicește, că vă omoară. GALAN, Z. R. 49. Se auzea un glas mare, mînios, la care răspundea vocea groasă a hangiului. SADOVEANU, O. VII 28. Hangiul... bogat putred, se răsfoia în duhoarea de țuică și vin. DELAVRANCEA, S. 7.