hang sn [At: EMINESCU P. 195 / Pl: ~uri / E: mg hang] 12 (Ie; shfg) A tzine ~ul A acompania (o melodie) Si: a tzine isonul. 3 (Fig; iae) A tzine partea cuiva. 4 (Fig; iae) A aproba tot ce face cineva. 5 (Fig; iae) A face pe placul cuiva. 6 Partzi ale instrumentelor muzicale ce servesc la acompaniament. 7 (Cor) Nume al unui dans popular. 8 Melodie dupa care se executa acest dans.

HANG (2) hanguri s. n. 1. (Numai in expr.) A tzine hangul = a) a acompania a secunda o melodie a tzine isonul. Cobza tzinea hangul zumzaind cind mai tare cind mai inabushit: zumbazumba... zumbazumba. SADOVEANU O. I 73. Tudorache asculta dadea capul pe spate dadea din mini pe urma incepu sa tzie hangul cu un glas gros k un raget. DUNAREANU CH. 33. Lin viorile rasuna iara cobza tzine hangul. EMINESCU O. I 85. ◊ (Metaforic) Toata suflarea shi faptura de primprejur i tzineau hangul. CREANGA P. 240; b) a tzine partea cuiva a incuraja pe cineva aprobind tot ce face shi ce spune; a face pe placul sau cheful cuiva a cinta cuiva in struna. Ma mieram eu de ces shi ei asha de cumintzi mititeii; k tu le dai nas shi le tzii hangul. CREANGA A. 39. 2. (Regional) Nume dat unor instrumente sau unor partzi ale instrumentelor muzicale (mai ales coarda a patra la vioara shi tzeava cimpoiului) care servesc pentru a tzine acompaniamentul. Cobze shialte hanguri Glas de fluier shi cimpoi Pitpalaci shi cintezoi SHiun taraf de granguri. COSHBUC P. I 301.

HANG ~uri n. pop. 1) Fiecare dintre cele doua tuburi ale cimpoiului care tzin tonul. 2) Instrument muzical sau o parte a acestuia care serveshte pentru acompaniat. ◊ A tzine ~ul a) a acompania o melodie; b) a tzine partea cuiva; ai face pe plac. /<ung. hang

hang n. Mold. 1. una din tzevile cimpoiului care produce un sunet bazaitor; 2. ison: iar cobza tzine hangul EM.; 3. fig. toata suflarea shi faptura de prin prejur i tzinea hangul CR. [Ung. HANG ton].

hang n. pl. urĭ (ung. hang sunet ton). Ison acompaniament. Fig. A tzinea cuĭva hangu a face k shi el a aproba ce face el.

hang s. n. (instrumente) pl. hánguri

hang s. n. (instrumente) pl. hánguri

HANG s. v. acompaniament.

hang s. v. ACOMPANIAMENT.

hang 1. Numele ce se da in folclorul romanesc tubului lung ce produce sunetul invariabil k inaltzime al cimpoiului*. Sin.: bazoi. 2. P. ext. mod simplu de acompaniere vocala sau instr. de tipul isonului* [v. shi burdon (1)]. (Expr.: „a tzine h.”).

HANGU com. in jud. Neamtz pe paraul omonim in apropiere de varsarea acestuia in lacul Izvoru Muntelui; 4.121 loc. (1998). Biserica de schit cu hramul Intrarea in Biserica a Maicii Domnului (16261629) ctitorie a lui Miron Barnovski in satul Buhalnitza shi biserica de lemn cu hramul Sf. Nicolae (1829 refacuta in 1959) in satul Chiritzeni. Ruinele Palatului Cantacuzino. Urme de cultura materiala din perioada getodaca pana in feudalismul timpuriu.