HANG (2) hanguri s. n. 1. (Numai in expr.) A tzine hangul = a) a acompania a secunda o melodie a tzine isonul. Cobza tzinea hangul zumzaind cind mai tare cind mai inabushit: zumbazumba... zumbazumba. SADOVEANU O. I 73. Tudorache asculta dadea capul pe spate dadea din mini pe urma incepu sa tzie hangul cu un glas gros k un raget. DUNAREANU CH. 33. Lin viorile rasuna iara cobza tzine hangul. EMINESCU O. I 85. ◊ (Metaforic) Toata suflarea shi faptura de primprejur i tzineau hangul. CREANGA P. 240; b) a tzine partea cuiva a incuraja pe cineva aprobind tot ce face shi ce spune; a face pe placul sau cheful cuiva a cinta cuiva in struna. Ma mieram eu de ces shi ei asha de cumintzi mititeii; k tu le dai nas shi le tzii hangul. CREANGA A. 39. 2. (Regional) Nume dat unor instrumente sau unor partzi ale instrumentelor muzicale (mai ales coarda a patra la vioara shi tzeava cimpoiului) care servesc pentru a tzine acompaniamentul. Cobze shialte hanguri Glas de fluier shi cimpoi Pitpalaci shi cintezoi SHiun taraf de granguri. COSHBUC P. I 301.