GÚRA guri s. f. I. 1. Cavitate din partea anterioara (shi inferioara) a capului oamenilor shi animalelor prin care alimentele sunt introduse in organism; p. restr. buzele shi deschizatura dintre ele; buze. ◊ Loc. adv. Guran gura = foarte aproape unul de celalalt. ◊ Expr. A(i) da (cuiva) o gura = a saruta (pe cineva). Cu sufletul la gura = a) abia mai putand respira (de emotzie sau de oboseala); b) foarte bolnav aproape de moarte. A uita de la mana pana la gura = a uita repede a fi uituc. Parca se bat lupii la gura lui se spune despre cineva care mananca lacom sau vorbeshte repede. A se duce (k) pe gura lupului = a disparea. A scoate (sau a scapa k) din gura lupului = a (se) salva dintro mare primejdie. A tzipa (sau a striga etc.) k din (sau k in) gura de sharpe = a tzipa din rasputeri deznadajduit. A se zvarcoli k in gura de sharpe = a se zbate cu desperare. A avea gura moale (sau tare) sau a fi moale (sau tare) in (sau de) gura = (despre cai) a se supune ushor (sau greu) la mishcarile ce i se fac cu fraul. ◊ Compuse: guracasca (sau cascata) = persoana careshi pierde vremea in zadar sau care dovedeshte neglijentza dezinteres condamnabil; persoana care sta absenta care nu intzelege ce i se spune; guradelup = a) defect congenital de conformatzie a fetzei omului constand dintro despicatura la buza shi la gingia superioara shi in cerulgurii shi in comunicarea cavitatzii bucale cu fosele nazale; b) ochi dublu al unei parame; c) unealta cu care se indoaie tabla groasa; guraleului = planta erbacee ornamentala cu flori de diverse culori asemanatoare cu o gura (I 1) (Antirrhinum majus); guralupului = planta erbacee cu flori vineteviolete avand o margine alba sau galbuie (Scutellaria altissima). ♦ Sarutare sarut. 2. Gura (I 1) considerata k organ cu care cineva se hraneshte. ◊ Expr. A pune (sau a lua a baga) ceva in gura = a manca (putzin). A i se face gura punga = a avea o senzatzie de astringentza din cauza unor alimente acre introduse in gura. A da (cuiva) muran gura = ai da (cuiva) ceva dea gata fara sa faca cel mai mic efort. Deale gurii = (lucruri de) mancare. ♦ Imbucatura sorbitura inghitzitura. ◊ Expr. Nici o gura de apa = nimic. ♦ Membru de familie care trebuie hranit. 3. Gura (I 1) considerata k organ al vorbirii; cloantza. ◊ Expr. A tacea din gura = a nu (mai) vorbi nimic. A inchide (sau a astupa) cuiva gura = a face pe cineva sa nu mai vorbeasca a pune pe cineva in situatzia de a nu mai putea spune nimic. A lua cuiva vorba din gura = a) a spune tocmai ceea ce voia sa zica altul in clipa respectiva; b) a intrerupe pe cineva cand vorbeshte. A i se muia (cuiva) gura = a nu mai avea curajul sa vorbeasca; a schimba a atenua tonul shi contzinutul celor spuse. Al lua (pe cineva) gura pe dinainte sau al scapa gura = a destainui ceva fara voie a spune ceva ce nar fi trebuit sa spuna. A avea gura (sau a fi gura) sparta = a nu putea tzine un secret a dezvalui orice secret. A fi slobod la gura = a vorbi mult shi fara sfiala depashind uneori limitele buneicuviintze. A fi cu gura mare = a fi certaretz. A avea o gura cat o shura = a vorbi mult shi tare. Ashi pazi (sau tzine etc.) gura = ashi impune tacere; a fi prudent in tot ce vorbeshte. A(i tot) da din gura (sau cu gura) sau ai umbla (ori ai merge ai toca etc.) gura (k o melitza k o moara stricata sau hodorogita sau k o pupaza) = a vorbi repede shi fara intrerupere; a flecari. A fi bun de gura = (adesea peior.) a vorbi mult shi cu ushurintza a se pricepe sashi pledeze cauza sa convinga. A fi rau de gura (sau gura rea) = a) a barfi a fi intrigant; b) a prevesti (cuiva) ceva rau nefavorabil. A (nu) se uita in (sau la) gura cuiva = a (nu) tzine seama de ceea ce spune cineva a (nu) crede pe cineva. A vorbi (sau a zice a spune etc.) cu jumatate de gura (sau cu gura jumatate) = a vorbi (sau a zice etc.) nehotarat fara convingere. E numai gura de el se spune despre cineva care promite dar nu se tzine de cuvant sau care se lauda cu multe dar nu face nimic. Ai umbla (cuiva) vorba prin gura = a nu gasi cuvantul potrivit pentru a exprima ceva (dar a fi pe punctul de al gasi). A trece (sau a umbla a fi purtat) din gura in gura = (despre vorbe cantece etc.) a (se) transmite de la om la om din generatzie in generatzie. ◊ Compus: gurasparta = om flecar limbut care nu poate tzine un secret. ♦ Ceea ce spune cineva; vorba spusa marturisire. ◊ Expr. Gura lumii = vorbe barfeli scorneli. Gura satului (sau a mahalalei) = (persoana care nascoceshte) vorbe barfeli intrigi. A intra in gura lumii (sau a satului a mahalalei) = a ajunge sa fie vorbit de rau. A te lua dupa gura cuiva = a actziona (in mod greshit) dupa sfatul cuiva. A se pune (sau a sta) cu gura pe cineva = a insista mult pe langa cineva pentru al convinge sa faca un lucru; a cicali pe cineva. ♦ Glas grai. ◊ Expr. Nu i se aude gura se zice despre un om tacut linishtit potolit. Cat il tzine (sau il ia) gura sau in gura mare = foarte tare din rasputeri. A nu avea gura (sa raspunzi sau sa spui ceva) = a nu avea putintza sau curajul (de a mai raspunde sau de a mai spune ceva). ♦ Galagie tzipat cearta. ◊ Loc. vb. A sta (sau a sari a incepe) cu gura pe (sau la) cineva = a certa pe cineva a se rasti la cineva. ◊ Expr. A da gura la caini = a striga la caini sa nu mai latre. ♦ (Personificat) Cel care vorbeshte; vorbitor. ◊ Expr. Gurile rele = barfitorii. 4. Gura (I 1) considerata k organ al cantarii. II. Deschizatura a unui obiect a unei incaperi etc. prin care intra se introduce se varsa iese etc. ceva prin care se stabileshte o comunicatzie etc. Gura vasului. Gura camashii. Gura de canal. Gura fluviului. ◊ Gura de ham = ham primitiv format numai din cureaua de pe piept shi din cea care se petrece pe dupa gatul calului. Gura de apa = instalatzie care serveshte pentru a lua apa dintro retzea de distributzie. Gura de incendiu = gura de apa la care se monteaza un furtun pentru luarea apei sub presiune in caz de incendiu. Gura de foc = nume generic pentru armele de foc (grele). Gura artificiala = aparat compus in general dintrun difuzor montat intro incinta acustica de forma shi dimensiuni astfel alese incat caracteristicile acustice sa fie asemanatoare cu acelea ale gurii umane. ◊ Expr. A lega gura panzei = a) a innoda capetele firelor de urzeala inainte de a incepe tzesutul; b) a se instari. A prins panza gura = sa facut inceputul. A se afla (sau a trimite pe cineva) in gura tunului = a fi expus (sau a expune pe cineva) la un mare pericol. Lat. gula „gatlej gat”.

GÚRA ~i f. 1) (la oameni) Cavitate in partea inferioara a fetzei delimitata de buze. * ~casca a) calificativ dat unei persoane care pierde vremea manifestand interes pentru toate nimicurile; b) calificativ dat unei persoane care sta nedumerita neintzelegand ce i se spune; c) calificativ dat unei persoane nepasatoare shi distrate. ~delup defect congenital al fetzei omului constand dintro fisura la buza shi gingia superioara prin care cavitatea bucala comunica cu fosele nazale. ~n ~ foarte aproape unul de altul. A fi cu sufletul la ~ a) a respira cu greu (de emotzie de oboseala etc.); b) a fi aproape de moarte. A uita de la mana pana la ~ a uita foarte repede. A da cuiva o ~ a saruta pe cineva. 2) (la om shi la animale) Organ de alimentare prin care se introduce hrana. * Deale ~i alimente; hrana. A pune (sau a lua) ceva in ~ a manca putzin. A da shi bucatzica de la ~ a da shi putzinul carel are. Ai lua painea de la ~ a lipsi de mijloace de existentza. A da (cuiva) muran ~ a da cuiva totul dea gata. A se duce (drept) k pe ~a lupului a disparea fara urma. A tzipa (sau a striga) k din ~ de sharpe a striga disperat. ~aleului planta erbacee decorativa cu flori bilabiate de diferite culori. ~alupului planta erbacee cu frunze alungite shi cu flori violete. 3) Cantitate dintrun aliment cat se poate apuca cu un asemenea organ de alimentare dintro singura data; imbucatura. 4) Persoana (membru al unei familii) care trebuie hranita. 5) Parte a aparatului de vorbire. * A inchide (sau a astupa) cuiva ~a a face pe cineva sa taca. A tacea din ~ a nu vorbi. Cu jumatate de ~ fara mare dorintza. A lua vorba din ~ a spune ceea ce vrea sa spuna altul in momentul respectiv. A lua (pe cineva) ~a pe dinainte a destainui ceva involuntar. A avea (sau a fi) ~ sparta a fi prea vorbaretz. A avea o ~ cat o shura a) a avea gura mare; b) a fi guraliv. A fi bun de ~ a vorbi mult; a fi limbut. A fi numai ~a de cineva a promite fara sa se tzina de cuvant. A intra in ~a lumii a fi vorbit de rau. A se pune in ~ cu cineva a intra in conflict cu cineva. A se lua dupa ~a cuiva a actziona dupa sfatul cuiva. A sari cu ~a la cineva a certa pe cineva. ~ile rele barfitori. 6) Facultate a omului de a emite sunete articulate; voce; glas. ◊ A nu i se auzi ~a a fi tacut. A striga (sau racni a tzipa) cat il tzine ~a a striga (sau a racni a tzipa) in ~a mare a striga foarte tare din rasputeri. A nu avea ~ (sa raspunda sa vorbeasca ceva) a nu indrazni sa raspunda sau sa vorbeasca. 7) Deschizatura (a unei incaperi instalatzii a unui obiect etc.) prin intermediul careia se introduce sau se evacueaza ceva. ~a camashii. ~ de canal. ~a beciului. ◊ ~ de foc arma grea de foc. A lega ~a panzei a) a innoda capetele firelor de urzeala inainte de a incepe tzesutul; b) a se instari. 8) Loc unde se varsa o apa (curgatoare). ~a raului. ◊ ~ de incendiu gura de apa la care se racordeaza un furtun pentru a lua apa aflata sub presiune in caz de incendiu. [G.D. gurii] /<lat. gula

gúra s. f. g.d. art. gúrii; pl. guri

GÚRA s. 1. (ANAT.) (reg.) morda (inv.) rost (peior.) bot plisc rat (Ban. shi Transilv. peior.) flit (arg.) mestecau. (Ishi baga ~ peste tot.) 2. (ANAT.) (inv.) rost (fam. shi peior.) cloantza fleanca (peior.) bot (Mold. shi Bucov. peior.) leoapa leoarba (fam. shi fig.) clantza clobantz clontz fofelnitza hantza melitza moara papagal plisc pupaza rashnitza trombon tzarca (arg.) muie muzicutza. (Nui tace ~ toata ziua.) 3. guracasca v. cascagura; gura cascata v. cascagura. 4. v. bot. 5. (BOT.) guralupului (Scutellaria altissima) = (reg.) coltzullupului. 6. v. sarut. 7. v. dushca. 8. v. imbucatura. 9. v. glas. 10. v. buza. 11. (reg.) pieptar. (~ a hamului.)

GÚRA s. v. afirmatzie cuvant declaratzie margine marturisire relatare spusa taish vorba zisa.

SCUTELLARIA L. SCUTELARIA fam. Labiatae. Gen originar din toate regiunile globului cca 178 specii erbacee sau semilemnoase. Tulpina dreapta shi ramificata. Frunze petziolate crenate. Flori albastre violete roshii sau galbene (caliciul cu cele 2 labiuri scurte shi late marginile intregi cel superior poarta pe spate un solz rotund shi este caduc cel inferior fara solzi persistent; tubul corolei lung latzit la virf in interior fara inel de peri marginea cu 2 labiuri: cel superior in forma de coif cel inferior indepartat curbat spre jos nedivizat 4 stamine cele externe cu filamente lungi) in spic terminal sau in ciorchine.