GÚRA guri s. f. I. 1. Cavitate din partea anterioara (shi inferioara) a capului oamenilor shi animalelor prin care alimentele sunt introduse in organism; p. restr. buzele shi deschizatura dintre ele; buze. ◊ Loc. adv. Guran gura = foarte aproape unul de celalalt. ◊ Expr. A(i) da (cuiva) o gura = a saruta (pe cineva). Cu sufletul la gura = a) abia mai putand respira (de emotzie sau de oboseala); b) foarte bolnav aproape de moarte. A uita de la mana pana la gura = a uita repede a fi uituc. Parca se bat lupii la gura lui se spune despre cineva care mananca lacom sau vorbeshte repede. A se duce (k) pe gura lupului = a disparea. A scoate (sau a scapa k) din gura lupului = a (se) salva dintro mare primejdie. A tzipa (sau a striga etc.) k din (sau k in) gura de sharpe = a tzipa din rasputeri deznadajduit. A se zvarcoli k in gura de sharpe = a se zbate cu desperare. A avea gura moale (sau tare) sau a fi moale (sau tare) in (sau de) gura = (despre cai) a se supune ushor (sau greu) la mishcarile ce i se fac cu fraul. ◊ Compuse: guracasca (sau cascata) = persoana careshi pierde vremea in zadar sau care dovedeshte neglijentza dezinteres condamnabil; persoana care sta absenta care nu intzelege ce i se spune; guradelup = a) defect congenital de conformatzie a fetzei omului constand dintro despicatura la buza shi la gingia superioara shi in cerulgurii shi in comunicarea cavitatzii bucale cu fosele nazale; b) ochi dublu al unei parame; c) unealta cu care se indoaie tabla groasa; guraleului = planta erbacee ornamentala cu flori de diverse culori asemanatoare cu o gura (I 1) (Antirrhinum majus); guralupului = planta erbacee cu flori vineteviolete avand o margine alba sau galbuie (Scutellaria altissima). ♦ Sarutare sarut. 2. Gura (I 1) considerata k organ cu care cineva se hraneshte. ◊ Expr. A pune (sau a lua a baga) ceva in gura = a manca (putzin). A i se face gura punga = a avea o senzatzie de astringentza din cauza unor alimente acre introduse in gura. A da (cuiva) muran gura = ai da (cuiva) ceva dea gata fara sa faca cel mai mic efort. Deale gurii = (lucruri de) mancare. ♦ Imbucatura sorbitura inghitzitura. ◊ Expr. Nici o gura de apa = nimic. ♦ Membru de familie care trebuie hranit. 3. Gura (I 1) considerata k organ al vorbirii; cloantza. ◊ Expr. A tacea din gura = a nu (mai) vorbi nimic. A inchide (sau a astupa) cuiva gura = a face pe cineva sa nu mai vorbeasca a pune pe cineva in situatzia de a nu mai putea spune nimic. A lua cuiva vorba din gura = a) a spune tocmai ceea ce voia sa zica altul in clipa respectiva; b) a intrerupe pe cineva cand vorbeshte. A i se muia (cuiva) gura = a nu mai avea curajul sa vorbeasca; a schimba a atenua tonul shi contzinutul celor spuse. Al lua (pe cineva) gura pe dinainte sau al scapa gura = a destainui ceva fara voie a spune ceva ce nar fi trebuit sa spuna. A avea gura (sau a fi gura) sparta = a nu putea tzine un secret a dezvalui orice secret. A fi slobod la gura = a vorbi mult shi fara sfiala depashind uneori limitele buneicuviintze. A fi cu gura mare = a fi certaretz. A avea o gura cat o shura = a vorbi mult shi tare. Ashi pazi (sau tzine etc.) gura = ashi impune tacere; a fi prudent in tot ce vorbeshte. A(i tot) da din gura (sau cu gura) sau ai umbla (ori ai merge ai toca etc.) gura (k o melitza k o moara stricata sau hodorogita sau k o pupaza) = a vorbi repede shi fara intrerupere; a flecari. A fi bun de gura = (adesea peior.) a vorbi mult shi cu ushurintza a se pricepe sashi pledeze cauza sa convinga. A fi rau de gura (sau gura rea) = a) a barfi a fi intrigant; b) a prevesti (cuiva) ceva rau nefavorabil. A (nu) se uita in (sau la) gura cuiva = a (nu) tzine seama de ceea ce spune cineva a (nu) crede pe cineva. A vorbi (sau a zice a spune etc.) cu jumatate de gura (sau cu gura jumatate) = a vorbi (sau a zice etc.) nehotarat fara convingere. E numai gura de el se spune despre cineva care promite dar nu se tzine de cuvant sau care se lauda cu multe dar nu face nimic. Ai umbla (cuiva) vorba prin gura = a nu gasi cuvantul potrivit pentru a exprima ceva (dar a fi pe punctul de al gasi). A trece (sau a umbla a fi purtat) din gura in gura = (despre vorbe cantece etc.) a (se) transmite de la om la om din generatzie in generatzie. ◊ Compus: gurasparta = om flecar limbut care nu poate tzine un secret. ♦ Ceea ce spune cineva; vorba spusa marturisire. ◊ Expr. Gura lumii = vorbe barfeli scorneli. Gura satului (sau a mahalalei) = (persoana care nascoceshte) vorbe barfeli intrigi. A intra in gura lumii (sau a satului a mahalalei) = a ajunge sa fie vorbit de rau. A te lua dupa gura cuiva = a actziona (in mod greshit) dupa sfatul cuiva. A se pune (sau a sta) cu gura pe cineva = a insista mult pe langa cineva pentru al convinge sa faca un lucru; a cicali pe cineva. ♦ Glas grai. ◊ Expr. Nu i se aude gura se zice despre un om tacut linishtit potolit. Cat il tzine (sau il ia) gura sau in gura mare = foarte tare din rasputeri. A nu avea gura (sa raspunzi sau sa spui ceva) = a nu avea putintza sau curajul (de a mai raspunde sau de a mai spune ceva). ♦ Galagie tzipat cearta. ◊ Loc. vb. A sta (sau a sari a incepe) cu gura pe (sau la) cineva = a certa pe cineva a se rasti la cineva. ◊ Expr. A da gura la caini = a striga la caini sa nu mai latre. ♦ (Personificat) Cel care vorbeshte; vorbitor. ◊ Expr. Gurile rele = barfitorii. 4. Gura (I 1) considerata k organ al cantarii. II. Deschizatura a unui obiect a unei incaperi etc. prin care intra se introduce se varsa iese etc. ceva prin care se stabileshte o comunicatzie etc. Gura vasului. Gura camashii. Gura de canal. Gura fluviului. ◊ Gura de ham = ham primitiv format numai din cureaua de pe piept shi din cea care se petrece pe dupa gatul calului. Gura de apa = instalatzie care serveshte pentru a lua apa dintro retzea de distributzie. Gura de incendiu = gura de apa la care se monteaza un furtun pentru luarea apei sub presiune in caz de incendiu. Gura de foc = nume generic pentru armele de foc (grele). Gura artificiala = aparat compus in general dintrun difuzor montat intro incinta acustica de forma shi dimensiuni astfel alese incat caracteristicile acustice sa fie asemanatoare cu acelea ale gurii umane. ◊ Expr. A lega gura panzei = a) a innoda capetele firelor de urzeala inainte de a incepe tzesutul; b) a se instari. A prins panza gura = sa facut inceputul. A se afla (sau a trimite pe cineva) in gura tunului = a fi expus (sau a expune pe cineva) la un mare pericol. Lat. gula „gatlej gat”.