GÚRA ~i f. 1) (la oameni) Cavitate in partea inferioara a fetzei delimitata de buze. * ~casca a) calificativ dat unei persoane care pierde vremea manifestand interes pentru toate nimicurile; b) calificativ dat unei persoane care sta nedumerita neintzelegand ce i se spune; c) calificativ dat unei persoane nepasatoare shi distrate. ~delup defect congenital al fetzei omului constand dintro fisura la buza shi gingia superioara prin care cavitatea bucala comunica cu fosele nazale. ~n ~ foarte aproape unul de altul. A fi cu sufletul la ~ a) a respira cu greu (de emotzie de oboseala etc.); b) a fi aproape de moarte. A uita de la mana pana la ~ a uita foarte repede. A da cuiva o ~ a saruta pe cineva. 2) (la om shi la animale) Organ de alimentare prin care se introduce hrana. * Deale ~i alimente; hrana. A pune (sau a lua) ceva in ~ a manca putzin. A da shi bucatzica de la ~ a da shi putzinul carel are. Ai lua painea de la ~ a lipsi de mijloace de existentza. A da (cuiva) muran ~ a da cuiva totul dea gata. A se duce (drept) k pe ~a lupului a disparea fara urma. A tzipa (sau a striga) k din ~ de sharpe a striga disperat. ~aleului planta erbacee decorativa cu flori bilabiate de diferite culori. ~alupului planta erbacee cu frunze alungite shi cu flori violete. 3) Cantitate dintrun aliment cat se poate apuca cu un asemenea organ de alimentare dintro singura data; imbucatura. 4) Persoana (membru al unei familii) care trebuie hranita. 5) Parte a aparatului de vorbire. * A inchide (sau a astupa) cuiva ~a a face pe cineva sa taca. A tacea din ~ a nu vorbi. Cu jumatate de ~ fara mare dorintza. A lua vorba din ~ a spune ceea ce vrea sa spuna altul in momentul respectiv. A lua (pe cineva) ~a pe dinainte a destainui ceva involuntar. A avea (sau a fi) ~ sparta a fi prea vorbaretz. A avea o ~ cat o shura a) a avea gura mare; b) a fi guraliv. A fi bun de ~ a vorbi mult; a fi limbut. A fi numai ~a de cineva a promite fara sa se tzina de cuvant. A intra in ~a lumii a fi vorbit de rau. A se pune in ~ cu cineva a intra in conflict cu cineva. A se lua dupa ~a cuiva a actziona dupa sfatul cuiva. A sari cu ~a la cineva a certa pe cineva. ~ile rele barfitori. 6) Facultate a omului de a emite sunete articulate; voce; glas. ◊ A nu i se auzi ~a a fi tacut. A striga (sau racni a tzipa) cat il tzine ~a a striga (sau a racni a tzipa) in ~a mare a striga foarte tare din rasputeri. A nu avea ~ (sa raspunda sa vorbeasca ceva) a nu indrazni sa raspunda sau sa vorbeasca. 7) Deschizatura (a unei incaperi instalatzii a unui obiect etc.) prin intermediul careia se introduce sau se evacueaza ceva. ~a camashii. ~ de canal. ~a beciului. ◊ ~ de foc arma grea de foc. A lega ~a panzei a) a innoda capetele firelor de urzeala inainte de a incepe tzesutul; b) a se instari. 8) Loc unde se varsa o apa (curgatoare). ~a raului. ◊ ~ de incendiu gura de apa la care se racordeaza un furtun pentru a lua apa aflata sub presiune in caz de incendiu. [G.D. gurii] /<lat. gula