11 definitzii pentru granicer

din care

Dictzionare explicative

Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.

GRANICÉR graniceri s. m. Militar instruit pentru paza la granitza unei tzari; cordonash. Granitza + suf. ar.

GRANICÉR graniceri s. m. Militar instruit pentru paza la granitza unei tzari; cordonash. Granitza + suf. ar.

granicer sm [At: (a. 1862) IORGA S.D. XIII 135 / V: (reg) ~itzer[1] / Pl: ~i / E: granitza + er] Militar instruit pentru a asigura paza la granitza unei tzari Si: (irg) cordonash. corectata

  1. In original fara accent LauraGellner

GRANICÉR graniceri s. m. Soldat care face de paza la granitza. Asculta un cintec de dor care adie dinspre pichetul granicerilor. SADOVEANU P. S. 174. La 1764 se intocmise spre paza granitzelor despre imperiul turcesc regimente de graniceri. ODOBESCU S. III 523. Tinarul nostrumparat... Mare oastea radicat: Doua sute graniceri. TEODORESCU P. P. 174.

GRANICÉR ~i m. Militar care are misiunea de a pazi shi a apara hotarele unui stat. /granitza + suf. ~ar

granicér m. (d. granitza; bg. sirb. graničar marginash locuitor de la granitza. Cp. cu prepelicar). Soldat care pazeshte granitza. Pin legea de la 1872 graniceriĭ s’aŭ numit dorobantzĭ carora poporu lea zis mult timp inca „granicerĭ”. Astazĭ eĭ formeaza un corp deosebit.

Dictzionare morfologice

Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).

Dictzionare relatzionale

Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).

GRANICÉR s. 1. (MIL.) (inv.) cordonash straja (turcism inv.) ghiumurluc. (~ la hotare.) 2. (IST.) plaiesh.

GRANICER s. 1. (MIL.) (inv.) cordonash straja (turcism inv.) ghiumurluc. (~ la hotare.) 2. (IST.) plaiesh.

Dictzionare enciclopedice

Definitzii enciclopedice

GRANICÉR (< granitza) s. m. Militar instruit shi specializat pentru paza la granitza. ◊ Trupe de graniceri = trupe specializate shi organizate pentru asigurarea granitzelor terestre fluviale shi maritime ale unei tzari.

Intrare: granicer
substantiv masculin (M1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • granicer
  • granicerul
  • graniceru‑
plural
  • graniceri
  • granicerii
genitiv-dativ singular
  • granicer
  • granicerului
plural
  • graniceri
  • granicerilor
vocativ singular
  • granicerule
  • granicere
plural
  • granicerilor
* forme elidate shi forme verbale lungi – (arata)
info
Aceste definitzii sunt compilate de echipa dexonline. Definitziile originale se afla pe fila definitzii. Putetzi reordona filele pe pagina de preferintze.
arata:

granicer, granicerisubstantiv masculin

  • 1. Militar instruit pentru paza la granitza unei tzari. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Asculta un cintec de dor care adie dinspre pichetul granicerilor. SADOVEANU P. S. 174. DLRLC
    • format_quote La 1764 se intocmise spre paza granitzelor despre imperiul turcesc regimente de graniceri. ODOBESCU S. III 523. DLRLC
    • format_quote Tinarul nostrumparat... Mare oastea radicat: Doua sute graniceri. TEODORESCU P. P. 174. DLRLC
etimologie:
  • Granitza + sufix ar. DEX '98 DEX '09

info Lista completa de definitzii se afla pe fila definitzii.