9 definiții pentru giumbușluc
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
GIUMBUȘLÚC, giumbușlucuri, s. n. Faptă, atitudine, vorbă care înveselește, distrează; caraghioslâc, ghidușie, giumbuș; (peior.) glumă de prost gust. – Din tc. cümbüșlük.
GIUMBUȘLÚC, giumbușlucuri, s. n. Faptă, atitudine, vorbă care înveselește, distrează; caraghioslâc, ghidușie, giumbuș; (peior.) glumă de prost gust. – Din tc. cümbüșlük.
- sursa: DEX '96 (1996)
- adăugată de gall
- acțiuni
giumbușluc sn [At: ANGHEL-IOSIF, C. L. 192 / V: gimbișlâc, ~lâc / Pl: ~uri / E: giumbuș + -luc] 1 Faptă, vorbă, atitudine care înveselește Si: caraghioslâc, ghidușie, (iuz) giumbuș. 2 Grație. 3 (Prt) Glumă de prost gust.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
GIUMBUȘLÚC, giumbușlucuri, s. n. Caraghioslîc, ghidușie. Actorii se distrează și distrează și publicul cu mici giumbușlucuri. CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 180, 6/3. Nesăratele lui giumbușlucuri... îi scoseseră faima de băiat deștept. M. I. CARAGIALE, C. 15. Amfitrita, stînd culcată pe marginea mării, pe nisipul cald, visa, privind fața apei care se ridica și cădea săltată de tumbele și giumbușlucurile delfinilor, și, ca o femeie ce era, se ridică pe un cot ca să-i vadă. ANGHEL-IOSIF, C. L. 192.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
gimbișlâc sn vz giumbușluc
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
giumbușlâc sn vz giumbușluc
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
giumbușlúc (gium-) s. n., pl. giumbușlúcuri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
giumbușlúc s. n. (sil. gium-), pl. giumbușlúcuri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
GIUMBUȘLÚC s. v. bufonerie.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
GIUMBUȘLUC s. bufonerie, caraghioslîc, clovnerie, comicărie, (rar) bufonadă, paiațarlîc, paiațărie, (înv.) cabazlîc, giumbuș, mascaralîc, măscăriciune, măscărie, (înv., în Mold.) ghidușie.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
- silabație: gium-buș-luc
| substantiv neutru (N24) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
| substantiv neutru (N24) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
giumbușluc, giumbușlucurisubstantiv neutru
- 1. Faptă, atitudine, vorbă care înveselește, distrează. DEX '09 DEX '98 DLRLC
- Actorii se distrează și distrează și publicul cu mici giumbușlucuri. CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 180, 6/3. DLRLC
- Nesăratele lui giumbușlucuri... îi scoseseră faima de băiat deștept. M. I. CARAGIALE, C. 15. DLRLC
- Amfitrita, stînd culcată pe marginea mării, pe nisipul cald, visa, privind fața apei care se ridica și cădea săltată de tumbele și giumbușlucurile delfinilor, și, ca o femeie ce era, se ridică pe un cot ca să-i vadă. ANGHEL-IOSIF, C. L. 192. DLRLC
- 1.1. Glumă de prost gust. DEX '09
-
etimologie:
- cümbüșlük DEX '98 DEX '09
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.