bufoneríe sf [At: PANN, Ș. II, 44/19 / Pl: ~ii / E: fr bouffonnerie] 1 Vorbă de un comic grotesc. 2 Glumă de un comic grotesc. 3 Gest de un comic grotesc.

BUFONERÍE, bufonerii, s. f. Vorbă, glumă sau gest care provoacă rîsul. V. mascaradă, comicărie, caraghioslîc. Există... pentru directorul de scenă un pericol, și anume acela de a se lăsa furat de partea spectaculoasă, de partea de bufonerie pe care piesa o conține, neglijîndu-se astfel înțelesul ei adînc social. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 138, 8/6.

BUFONERÍE, bufonerii, s. f. Vorbă, glumă, gest care provoacă râsul. – Fr. bouffonerie.

BUFONERÍE s.f. Vorbă, gest de bufon care provoacă râsul; glumă, poznă, caraghioslâc. [Gen. -iei. / cf. fr. bouffonnerie].

BUFONERÍE s. f. vorbă, glumă, gest de bufon; bufonadă (2). (< fr. bouffonnerie)

BUFONERÍE ~i f. 1) Caracter bufon. 2) Vorbă sau gest de bufon. [Art. bufoneria; G.-D. bufoneriei; Sil. -ri-e] /<fr. bouffonnerie

bufonerie f. caraghioslâc.

*bufoneríe f. (fr. boufonnerie). Caraghĭozlîc, faptă de bufon.

bufoneríe s. f., art. bufonería, g.-d. art. bufoneríei; pl. bufoneríi, art. bufoneríile

bufoneríe s. f., art. bufonería, g.-d. art. bufoneríei; pl. bufoneríi, art. bufoneríile

bufonerie, -riei gen. a.

BUFONERÍE s. caraghioslâc, clovnerie, comicărie, giumbușluc, (rar) bufonadă, paiațarlâc, paiațărie, (înv.) cabazlâc, giumbuș, mascaralâc, măscăriciune, măscărie, (înv., în Mold.) ghidușie.

BUFONERIE s. caraghioslîc, clovnerie, comicărie, giumbușluc, (rar) bufonadă, paiațarlîc, paiațărie, (înv.) cabazlîc, giumbuș, mascaralîc, măscăriciune, măscărie, (înv., în Mold.) ghidușie. erată