GHERDÁN gherdane s. n. (Inv.) SHirag de margele de margaritare de pietre scumpe sau de galbeni. [Var.: ghiordán s. n.] Din tc. gerdan „gat” gerdanlıck „colier”.

gherdan sn [At: BIBLIA (1688) 120 / V: ghior~ ghir~ ghirdar / Pl: ~e / E: tc ğerdane] (Inv) 1 Colier de perle sau de pietre pretzioase. 2 Salba de margele sau de galbeni.

GHERDÁN gherdane s. n. (Inv.) SHirag de margele de margaritare de pietre scumpe sau de galbeni (3). [Var.: ghiordán s. n.] Din tc. gerdan „gat” gerdanlıck „colier”.

GHERDÁN gherdane s. n. (Invechit shi arhaizant; shi in forma ghiordan) 1. SHirag de margele de margaritare de pietre scumpe sau de galbeni; salba colan. Imaginea zgripsorului se afla shi pe un taler mare de argint din ghiordanul de bani vechi care dadaca shil potrivea la git in zile de sarbatoare. SADOVEANU N. F. 32. Se vedeau sipeturi de sidef pline de ghiordane cu cercei cu lefturi de smaragduri. ODOBESCU S. A. 137. 2. Cununa. Eu calare ea pe gios Cu gherdan de flori frumos SHi cercei lungi de margele Sa traga ochii la ele. ALECSANDRI P. P. 237. Varianta: ghiordán s. n.

GHERDÁN ~e n. inv. Podoaba (de margele de pietre scumpe etc.) purtata la gat de femei; salba; colan; colier. [Var. ghiordan] /<turc. gerdan

GHERDAN s. n. (Mold. TZR) Colier. A: SHii pusa imparatul gherdan de aur in grumazii lui. CRON. 1689 38^v. SHii pusa imparatul gherdan de aur de mare pretz. CRON. 1732 30^r; cf. CRON. 1707 36^r; CRON. SEC. XVIII 28^v. B: Iar din piroanele acelea . . . unul shil puse la gherdanul de la raftiul calului. NB 180. SHii zise de aduse gherdan de aur . . . shil puse imparatul la grumazii lui Iosif. CRON. 1736 32^r; cf. MARDARIE 129; ST. LEX. 282; LEX. 1683 14^v 34^r; BIBLIA (1688). Etimologie: refacut din tc. gerdanlık „colier”.

gherdan (ghiordan) n. salba de margaritare (cum purtau inainte cocoanele shi azi tzarancele): cu gherdan cu flori frumoase POP. sipeturi pline cu ghiordanuri cu cercei OD. [Turc. GHERDAN].

gherdán n. pl. e (turc. gerdan git d. pers. gerdan git gerdanbend salba d. gerdiden a invirti. V. gherdap). Vechĭ. Colier salba. SHi ghirdan shi ghirdar; in est ghĭordan (dupa ngr. gĭordáni. SHain.). V. zgarda.

ghiordan sn vz gherdan

ghirdan sn vz gherdan

ghirdar sn vz gherdan

girdan sn vz gherdan

GHIURDÁN s. n. V. gherdan.

ghiordan n. V. gherdan: la gat avea un ghiordan de rubine FIL.

ghĭordán V. gherdan.

ghirdán ghirdár V. gherdan.

!gherdan (inv.) s. n. pl. gherdane

gherdán/ghiordán (inv.) s. n. pl. gherdáne/ghiordáne

gherdán/ghiordán s. n. pl. gherdáne/ghiordáne

gherdan ne.

ghiordán v. gherdán

GHERDÁN s. v. colan colier salba shirag.

gherdan s. v. COLAN. COLIER. SALBA. SHIRAG.

gherdán (gherdáne) s. n. SHirag de margele de galbeni. Var. ghiordan. Mr. ghiurdane megl. ghirdan. Tc. (per.) gerdan „git” gerdanlik „shirag” (SHeineanu II 179; Lokotsch 575); cf. ngr. γερτάνι γιορντάνι. Sec. XVII. Din rom. provine rut. gerdan (Miklosich Wander. 15).

gherdán gherdane s.n. (inv.) Salba de margele de galbeni. Din tc. gerdan „gat” gerdanlik „shirag” (SHaineanu Scriban DER DEX MDA).

gherdán e (zgardan) s.n. SHirag de margele de galbeni. Din tc. gerdan „gat” gerdanlik „shirag” (SHeineanu cf. DER).