GHERDAN s. n. (Mold., ȚR) Colier. A: Și-i pusă împăratul gherdan de aur în grumazii lui. CRON. 1689, 38^v. Și-i pusă împăratul gherdan de aur de mare preț. CRON. 1732, 30^r; cf. CRON. 1707, 36^r; CRON. SEC. XVIII, 28^v. B: Iar din piroanele acelea . . . unul și-l puse la gherdanul de la raftiul calului. NB, 180. Și-i zise de aduse gherdan de aur . . . și-l puse împăratul la grumazii lui Iosif. CRON. 1736, 32^r; cf. MARDARIE, 129; ST. LEX., 282; LEX. 1683, 14^v, 34^r; BIBLIA (1688). Etimologie: refăcut din tc. gerdanlık „colier”.