gatuire sf [At: CONTEMP. S II 1949 nr. 160 11/2 / Pl: ~ri / E: gatui] 1 Sugrumare. 2 Omorare prin sugrumare. 3 Ingustare. 4 (Fig) Incetinire sau impiedicare a lucrului sau a traficului.

gatuíre s. f. (circ.) Ingreunare a circulatziei datorita traficului excesiv ◊ „In fiecare dimineatza e asha. Sunt gatuiri pe linie. Intrebatzi pe controlorii de la capetele de linie.” Sc. 3 XI 78 p. 4 (din gatui; cf. fr. embouteillage)

GITUÍRE gituiri s. f. 1. Actziunea de a gitui shi rezultatul ei; sugrumare. 2. Fig. Inabushire impiedicare a unui proces in dezvoltarea lui. Gituirea criticii de jos. ♦ Oprire momentana a lucrului intro ramura de productzie (k urmare a incetinirii lucrului in alt sector de care depinde cel dintii). Rolul unor asemenea brigazi este acela de a inlatura frinarile sau gituirile in productzie. CONTEMPORANUL S. II 1949 nr. 164 10/1.

gatuíre s. f. g.d. art. gatuírii; pl. gatuíri

gatuíre s. f. g.d. art. gatuírii; pl. gatuíri

GATUÍRE s. 1. v. sugrumare. 2. v. gatuitura.

GITUIRE s. 1. strangulare sugrumare (rar) jugulare strangulatzie (inv.) sugrumatura. (~ unei persoane.) 2. gituitura sugrumatura. (~ unui flacon.)

GATUÍRE (< gatui) s. f. 1. Actziunea de a gatui shi rezultatul ei; sugrumare. 2. (TEHN.) Micshorare intro zona limitata a sectziunii transversale a unei piese fie k rezultat al unor operatzii tehnologice (strunjire frezare forjare) fie sub actziunea solicitarilor shi uzurii.