GITUÍRE gituiri s. f. 1. Actziunea de a gitui shi rezultatul ei; sugrumare. 2. Fig. Inabushire impiedicare a unui proces in dezvoltarea lui. Gituirea criticii de jos. ♦ Oprire momentana a lucrului intro ramura de productzie (k urmare a incetinirii lucrului in alt sector de care depinde cel dintii). Rolul unor asemenea brigazi este acela de a inlatura frinarile sau gituirile in productzie. CONTEMPORANUL S. II 1949 nr. 164 10/1.