opțiuni
  • info

20 de definiții pentru fărădelege

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

FĂRĂDELÉGE, fărădelegi, s. f. (Înv. și pop.) Faptă rea; nelegiuire, ticăloșie, mișelie. [Var.: fărdelége s. f.] – Fără + de4 + lege (după sl. bezakonije).

FĂRĂDELÉGE, fărădelegi, s. f. (Înv. și pop.) Faptă rea; nelegiuire, ticăloșie, mișelie. [Var.: fărdelége s. f.] – Fără + de4 + lege (după sl. bezakonije).

fărădelege [At: COD. VOR. 170/9 / V: fărdelege (S și: înv făr' delege, (îvr) fărăleage / S și: (înv) fără-de-lege, fără de lege / Pl: ~egi / E: fără + de4 + lege după vsl безакониж] 1-2 smf, a (Bis; înv) Necredincios. 3-4 smf, a (Bis; înv) Păcătos. 5-6 smf, a (Bis; înv) Criminal2 (1). 7 av În mod nelegiuit. 8 sf (Înv) Sacrilegiu. 9 sf (Îvp) Nelegiuire.

FĂRĂDELÉGE, fărădelegi, s. f. Faptă rea, nelegiuire, mișelie, ticăloșie. Oricît s-ar zvîrcoli burghezia, oricîte crime și fărădelegi ar înfăptui, ea nu poate opri în loc mersul dezvoltării societății. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 1-2, 95. Ucigașul lui Andrei, în loc de răsplata ce aștepta de la Mihai, fu osîndit a i se tăia capul pentru fărădelegea ce făcuse. BĂLCESCU, O. II 260. – Variantă: fărdelége (ALECSANDRI, P. A. 172) s. f.

FĂRĂDELÉGE ~i f. Faptă care contrazice legile juridice sau morale; nelegiuire. [G.-D. fărădelegii] /fără + de + lege

fărădelege f. faptă nelegiuită, crimă. [Modelat după slav. BEZAKONIĬE (v. bazaconie)]. ║ a. criminal: era om fărădelege CR.

FĂRDELÉGE s. f. v. fărădelege.

FĂRDELÉGE s. f. v. fărădelege.

FĂRDELÉGE s. f. v. fărădelege.

fărdelege sf vz fărădelege

fără-de-lege f., pl. fără-de-legĭ. Crimă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

fărădelége s. f., art. fărădelégea, g.-d. art. fărădelégii; pl. fărădelégi

fărădelége s. f., art. fărădelégea, g.-d. art. fărădelégii; pl. fărădelégi

fărădelege

fără-de-lege.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

FĂRĂDELÉGE adj. v. mișelesc, rușinos, scelerat.

FĂRĂDELÉGE adj., s. v. abject, infam, josnic, mișel, mizerabil, mârșav, nedemn, nelegiuit, nemernic, netrebnic, ticălos.

FĂRĂDELÉGE s. v. ticăloșie.

fărădelege adj. v. MIȘELESC. RUȘINOS. SCELERAT.

fărădelege adj., s. v. ABJECT. INFAM. JOSNIC. MIȘEL. MIZERABIL. MÎRȘAV. NEDEMN. NELEGIUIT. NEMERNIC. NETREBNIC. TICĂLOS.

FĂRĂDELEGE s. abjecție, infamie, josnicie, mișelie, mîrșăvie, nelegiuire, nemernicie, netrebnicie, ticăloșie, (livr.) ignominie, turpitudine, (astăzi rar) scelerație, (pop. și fam.) parșivenie, (pop.) becisnicie, blestemăție, scîrnăvie, spurcăciune, (reg.) mîrșăvenie, (înv.) bazaconie, blestemăciune, nebunie, necurat, necurăție, necurățire, păgînătate, păgînie, verigășie, (fig.) murdărie. (A comite o ~.)

Fărădelege ≠ lege

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

INVITAT CULPAM QUI DELICTUM PRAETERIT (lat.) cine trece cu vederea o greșeală îndeamnă la o fărădelege – Publilius Syrus, „Sententiae”, 269.

Intrare: fărădelege
fărădelege substantiv feminin
substantiv feminin (F122)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fărădelege
  • fărădelegea
plural
  • fărădelegi
  • fărădelegile
genitiv-dativ singular
  • fărădelegi
  • fărădelegii
plural
  • fărădelegi
  • fărădelegilor
vocativ singular —
plural —
fărdelege substantiv feminin
substantiv feminin (F122)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fărdelege
  • fărdelegea
plural
  • fărdelegi
  • fărdelegile
genitiv-dativ singular
  • fărdelegi
  • fărdelegii
plural
  • fărdelegi
  • fărdelegilor
vocativ singular —
plural —
fără-de-lege substantiv feminin
substantiv feminin compus
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • fără-de-lege
  • fără-de-legea
plural
  • fără-de-legi
  • fără-de-legile
genitiv-dativ singular
  • fără-de-legi
  • fără-de-legii
plural
  • fără-de-legi
  • fără-de-legilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

fărădelege, fărădelegisubstantiv feminin

  • 1. învechit popular Faptă rea. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: mișelie nelegiuire ticăloșie
    • format_quote Oricît s-ar zvîrcoli burghezia, oricîte crime și fărădelegi ar înfăptui, ea nu poate opri în loc mersul dezvoltării societății. LUPTA DE CLASĂ, 1953, nr. 1-2, 95. DLRLC
    • format_quote Ucigașul lui Andrei, în loc de răsplata ce aștepta de la Mihai, fu osîndit a i se tăia capul pentru fărădelegea ce făcuse. BĂLCESCU, O. II 260. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.