9 definiții pentru furătură
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
FURĂTÚRĂ, furături, s. f. (Rar) Furt, furtișag. – Fura + suf. -ătură.
FURĂTÚRĂ, furături, s. f. (Rar) Furt, furtișag. – Fura + suf. -ătură.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
furătură sf [At: SBIERA, P. 255 / Pl: ~ri / E: fura + -ătură] (Rar) 1 Furt. 2 Lucru (de) furat.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
FURĂTÚRĂ, furături, s. f. (Rar) Furt, furtișag. Tu m-ai îndemnat la furătură. SBIERA, P. 255.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
furătúră f., pl. ĭ. Furt: a trăi din furăturĭ. Lucru furat: haĭna asta e furătură.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
furătúră (rar) s. f., g.-d. art. furătúrii; pl. furătúri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
furătúră s. f., g.-d. art. furătúrii; pl. furătúri
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
FURĂTÚRĂ s. v. furt.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
FURĂTURĂ s. furat, furt, hoție, pungășeală, pungășie, (livr.) rapt, (pop. și fam.) hoțomănie, (pop.) tîlhărie, (reg.) robălie, (înv. și fam.) sfeteriseală, sfeterisire, (înv.) tîlhărășug, tîlhărire, tîlhărșag, tîlhușag, (grecism înv.) sfeterismos, (fam.) ciordeală, coțcărie, șterpeleală, șterpelire, (arg.) mangleală, șuteală.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
furătúră, furături, s.f. – Lucru de furat (loc. Biserica Albă). – Din fura (< lat. furare) + suf. -ătură (DEX, MDA).
- sursa: DRAM 2015 (2015)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
substantiv feminin (F43) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
furătură, furăturisubstantiv feminin
-
- Tu m-ai îndemnat la furătură. SBIERA, P. 255. DLRLC
-
etimologie:
- Fura + sufix -ătură. DEX '98 DEX '09