opțiuni
  • info

9 definiții pentru furătură

Explicative DEX

FURĂTÚRĂ, furături, s. f. (Rar) Furt, furtișag. – Fura + suf. -ătură.

FURĂTÚRĂ, furături, s. f. (Rar) Furt, furtișag. – Fura + suf. -ătură.

furătură sf [At: SBIERA, P. 255 / Pl: ~ri / E: fura + -ătură] (Rar) 1 Furt. 2 Lucru (de) furat.

FURĂTÚRĂ, furături, s. f. (Rar) Furt, furtișag. Tu m-ai îndemnat la furătură. SBIERA, P. 255.

furătúră f., pl. ĭ. Furt: a trăi din furăturĭ. Lucru furat: haĭna asta e furătură.

Ortografice DOOM

furătúră (rar) s. f., g.-d. art. furătúrii; pl. furătúri

furătúră s. f., g.-d. art. furătúrii; pl. furătúri

Relaționale

FURĂTÚRĂ s. v. furt.

FURĂTURĂ s. furat, furt, hoție, pungășeală, pungășie, (livr.) rapt, (pop. și fam.) hoțomănie, (pop.) tîlhărie, (reg.) robălie, (înv. și fam.) sfeteriseală, sfeterisire, (înv.) tîlhărășug, tîlhărire, tîlhărșag, tîlhușag, (grecism înv.) sfeterismos, (fam.) ciordeală, coțcărie, șterpeleală, șterpelire, (arg.) mangleală, șuteală.

Jargon

furătúră, furături, s.f. – Lucru de furat (loc. Biserica Albă). – Din fura (< lat. furare) + suf. -ătură (DEX, MDA).

Intrare: furătură
furătură substantiv feminin
substantiv feminin (F43)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • furătură
  • furătura
plural
  • furături
  • furăturile
genitiv-dativ singular
  • furături
  • furăturii
plural
  • furături
  • furăturilor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

furătură, furăturisubstantiv feminin

  • 1. rar Furt, furtișag. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: furt furtișag
    • format_quote Tu m-ai îndemnat la furătură. SBIERA, P. 255. DLRLC
etimologie:
  • Fura + sufix -ătură. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.