foame sfs [At: DOSOFTEI V. S. 23/2 / E: ml fames is] 1 Stare functzionala periodica a organismului care se manifesta prin senzatzia nevoii de a manca. 2 (Pfm; is) ~ de lup (sau tziganeasca) Foame mare. 3 (Pfm; ie) A muri (sau a crapa a leshina) sau a fi leshinat (sau lat) de ~ A fi foarte flamand. 4 (Fig; ie) A muri (sau a fi muritor) de~ A fi foarte sarac. 5 (Fig) Dorintza nestavilita. 6 (Fig) Lacomie. 7 (Inv; imp) Foamete (1).

FOÁME s. f. (Construit de obicei cu verbul «a fi» shi cu subiectul logic in cazul dativ) 1. Senzatzia nevoii de a minca. Nu mii foame raspunse rizind fata. SADOVEANU B. 21. Va e foame spunea ea shtiu ashteptatzi nu mai e mult. SHi judeca in mintea ei cum are sa le astimpere foamea. SAHIA N. 44. La drum umbra mea se tzine nu se tzine de mine dar foamea nu ma slabeshte cum nul slabeshte pe crocodil. HOGASH M. N. 80. Ori tzii foame ori tzii sete Ori tzii dor de codru verde? JARNÍKBIRSEANU D. 106. ◊ Foame de lup v. lup. ◊ Expr. A muri de foame v. muri. A fi muritor de foame v. muritor. 2. Fig. Dorintza nestavilita pofta lacoma lacomie. Ne e foame de frumusetzi De cele limpezi adevarate Fara lacate fara pecetzi Luate din viatza. DESHLIU G. 9. Orice fapta cit ar fi ea de buna... no mai intzeleg daca se arata asha k la Miai: cu foame de avere. PREDA I. 113. Poporul calca cu pas de fier Sanabushe lacoma cruda Oaste vrashmasha k o ventuza Pindind fugind cu foamea de singe pe buza. BOUREANU S. P. 12.

FOÁME f. 1) Senzatzie fiziologica provocata periodic de necesitatea de a manca. ◊ ~ de lup foame mare. 2) fig. Pofta nestapanita. ~ de bani. [G.D. foamei; Sil. foame] /<lat. fames ~is

foame f. mare pofta de mancare. [Lat. FAMES].

foáme (oa dift.) f. (lat. fames retorom. fom it. fame fr. faim sp. hambre pg. fome). Apetit nevoĭe de a minca. Foame de lup mare foame bulimie.

foáme s. f. g.d. art. foámei

foáme s. f. g.d. art. foámei

FOÁME s. nemancare. (Mort de ~.)

FOAME s. nemincare. (Mort de ~.)

foáme s. f. 1. Nevoia de a minca. 2. Dorintza nestavilita pofta lacomie. Mr. foame istr. fome. Lat. fames (Pushcariu 630; CandreaDens. 622; REW 3178; DAR). cf. it. fame fr. faim sp. hambre port. fome. Rezultatul oa (in loc de a care ar fi normal) a dat nashtere multor discutzii. Densusianu Hlr. 72 semnala k port. nu poate servi drept referintza pentru rom. dar cf. vegl. fum engad. lomb. fom (Schuchardt Vok. I 169) shi schimbarea identica a lui natare › it. notare rom. (in)nota corvoada < corvada shi probabil doara < dara shi in sens contrar afara < ad foras sfarma < *exformare. Sa explicat schimbarea de timbru prin influentza labialei (Tiktin; DAR); prin incrucisharea cu fŏmes (Philippide Principii 40; Densusianu Hlr. 72; Pushcariu 630; CandreaDens. 622) sau prin influentza unei forme atone k fometos < *fametos unde schimbarea de timbru ar fi posibila; insa autorii care sustzin aceasta influentza (Graur BL III 49; Rosetti I 57) sint aceeashi care resping pe buna dreptate posibilitatea unei influentze a formelor secundare k frasinet de la frasin sau beata de la beat (Graur BL V 119). Prezentza lui foamete s. f. (foame; penurie saracie lipsa de alimente) alaturi de foame demonstreaza k este vorba de un cuvint imparisilabic cum sint capcapete noranurori oaspeteoaspetzi etc. Fames nu putea duce la acest dublu rezultat (DAR considera greshit k foamete provine de la foame k foamene forma extrem de indoielnica). Este posibil prin urmare k fames sa se fi incrucishat in lat. pop. cu fomes fomitem „materie inflamabila” (de la foveo „a ocroti”) cf. Pushcariu 631; CandreaDens. 623 datorita unui paralelism cu esca „aliment” shi iasca. Der. fometos adj. (flamind); infometat adj. (flamind) creatzie artificiala a lui Delavrancea; infometa vb. (a face k altzii sa sufere de foame).

FOAME. Subst. Foame foamete foame de lup flaminzire nemincare hameseala (fam.) lihneala infometare post (fig.) ramazan (fig. fam.); dieta regim; cura de slabire; subnutritzie subalimentare subalimentatzie; inanitzie. Apetit pofta de mincare. Foame patologica oreximanie bulimie cinorexie. Flamind flaminzila. Adj. Flamind infometat famelic nemincat lihnit hamesit (fam.) hamesit de foame mort de foame leshinat de foame sfirshit de foame chinuit de foame flaminzit cu stomacul gol; cu burta lipita de spinare; subnutrit subalimentat. Vb. A flaminzi a rabda (a suferi) de foame a lihni a fi lihnit de foame a i se lihni cuiva a fi flamind a face foamea a posti a tzine post ai fi foame a fi infometat a muri (a crapa a leshina a fi leshinat) de foame a fi hamesit a hamesi (fam.) a fi nemincat a se hrani cu vint al taia (pe cineva) la ramazan (fam.) a face ramazan (fam.) a i se lipi (cuiva) coastele (de foame) a simtzi un gol la (in) stomac a fi rupt (fript) in cosh a fi lat de foame a fi lipit de foame a avea coastele lipite a i se lungi (cuiva) urechile de foame a i se pune (cuiva) soarele drept inima ai chiorai (cuiva) matzele (de foame) a sta cu dintzii la stele ashi pune pofta in cui ashi pune dintzii pe politza a minca rabdari prajite a se hrani cu mana cereasca. A infometa a flaminzi a face sa flaminzeasca a subalimenta. Adv. Pe nemincate pe stomacul gol pe inima goala. V. alimentatzie voracitate.

FOÁME (lat. fames) s. f. 1. (FIZIOL.) Stare functzionala periodica a organismului animal manifestata prin senzatzia puternica de a manca asociata cu contractzii ritmice ale stomacului gol generata de scaderea rezervelor nutritive. F. poate fi: acuta provocand moartea cand organismul pierde 3040% din greutate (la om dupa 4071 de zile) shi cronica provocand distrofii alimentare caracteristice populatziilor subnutrite. 2. Fig. Dorintza nestavilita; lacomie.

AURI SACRA FAMES! (lat.) blestemata foame de aur! Vergiliu „Eneida” III 56. Mobilul pentru care regele Traciei Polimnestor la ucis pe Polidor fiul lui Priam cei fusese incredintzat impreuna cu aurul Troiei. Setea de avere care impinge la ticaloshii.

MALESUADA FAMES (lat.) foamea care indeamna la rele Vergiliu „Eneida” VI 276. Unul dintre spectrele hidoase care le intalneshte Enea la intrarea in Infern.

Auri sacra fames! (lat. „Blestemata sete de aur!”) Vergiliu Eneida (III v. 57). Regele Priam al Troiei incredintzase pe fiul lui cel mic Polidor impreuna cu o parte insemnata din tezaur ginerelui sau Polimnestor regele Traciei. Minat de lacomie acesta il omori pe Polidor shi puse mina pe averi. „Blestemata sete de aur la cite nu impingi tu pe oameni!” Cu aceste cuvinte Vergiliu infiereaza pe cei lacomi de avere pe cei care in goana lor apriga dupa bogatzie se abat de la morala calcan picioare virtutzi sentimente fagaduieli drepturi sfinte. Graiul nostru a creat pentru „auri sacra fames” un echivalent foarte plastic: „Banul este ochiul dracului”. „…banii nu sint numai unul din obiectivele patimii de imbogatzire ci insushi obiectul acesteia. Aceasta patima este in esentza Auri sacra fames” (K. Marx Elemente de critica a economiei politice p. 133134). LIT.

a fi rupt in cosh de foame expr. (reg.) a fi foarte flamand.

ashi inshela / ashi pacali foamea expr. a manca frugal.

circul foamei expr. (pub.) denumire generica data complexelor comerciale agroalimentare construite in epoca ceaushista.^[1]

foamen gat expr. (intl.) individ foarte sarac.