foáme s. f. 1. Nevoia de a minca. 2. Dorintza nestavilita pofta lacomie. Mr. foame istr. fome. Lat. fames (Pushcariu 630; CandreaDens. 622; REW 3178; DAR). cf. it. fame fr. faim sp. hambre port. fome. Rezultatul oa (in loc de a care ar fi normal) a dat nashtere multor discutzii. Densusianu Hlr. 72 semnala k port. nu poate servi drept referintza pentru rom. dar cf. vegl. fum engad. lomb. fom (Schuchardt Vok. I 169) shi schimbarea identica a lui natare › it. notare rom. (in)nota corvoada < corvada shi probabil doara < dara shi in sens contrar afara < ad foras sfarma < *exformare. Sa explicat schimbarea de timbru prin influentza labialei (Tiktin; DAR); prin incrucisharea cu fŏmes (Philippide Principii 40; Densusianu Hlr. 72; Pushcariu 630; CandreaDens. 622) sau prin influentza unei forme atone k fometos < *fametos unde schimbarea de timbru ar fi posibila; insa autorii care sustzin aceasta influentza (Graur BL III 49; Rosetti I 57) sint aceeashi care resping pe buna dreptate posibilitatea unei influentze a formelor secundare k frasinet de la frasin sau beata de la beat (Graur BL V 119). Prezentza lui foamete s. f. (foame; penurie saracie lipsa de alimente) alaturi de foame demonstreaza k este vorba de un cuvint imparisilabic cum sint capcapete noranurori oaspeteoaspetzi etc. Fames nu putea duce la acest dublu rezultat (DAR considera greshit k foamete provine de la foame k foamene forma extrem de indoielnica). Este posibil prin urmare k fames sa se fi incrucishat in lat. pop. cu fomes fomitem „materie inflamabila” (de la foveo „a ocroti”) cf. Pushcariu 631; CandreaDens. 623 datorita unui paralelism cu esca „aliment” shi iasca. Der. fometos adj. (flamind); infometat adj. (flamind) creatzie artificiala a lui Delavrancea; infometa vb. (a face k altzii sa sufere de foame).