FOÁLE foale s. n. 1. Aparat care serveshte la comprimarea shi la suflarea aerului cu ajutorul unei camere cu burduf de piele cu peretzi plisatzi actzionata prin manere sau printrun sistem de parghii. ♦ Burduful plisat al unor instrumente muzicale (acordeon armonica etc.). ♦ Sac primitiv facut din pielea unor animale; burduf. 2. (Reg. fam.) Abdomen. [Var.: (1) foi s. m.] Lat. follis.

foale sn [At: CORESI PS. 80 / V: foi sm foaie sf (Pl: foale foi) / Pl: ~ / E: ml follis] 1 Sac primitiv facut din pielea unor animale Si: burduf (5). 2 (Reg; is; if foi) Stana foilor Incapere la stana in care se depoziteaza branzeturile. 3 (Ivp; ie) A beli (pe cineva) ~ A jupui pe cineva. 4 Burduf plisat al unor instrumente muzicale (acordeon armonica etc). 5 (Spc) Burduful cimpoiului. 6 (SHif foi) Aparat care serveshte la comprimarea shi la suflarea aerului cu ajutorul unei camere cu burduf de piele cu peretzi plisatzi actzionata prin manere sau printrun sistem de parghii. 7 (SHif foi) Unealta de fierarie pentru suflat in foc formata dintro bucata de piele prinsa intre doua bucatzi late de lemn shi actzionata manual. 8 (Tip; shif foi) Instrument in forma unor foale (6) cu ajutorul caruia se sufla praful de pe casele de litere. 9 Boala a cailor manifestata prin respiratzie scurta shi accelerata. 10 (Ivp; ie) Satul foale Se spune unui om imbuibat de mancare. 11 (Ivp; ie) A da (sau ai face) cuiva pe foale (sau foi) A bate pe cineva. 12 (Pop; ic) Dea foaia (sau foii) Numele unui joc distractiv nedefinit mai de aproape. 13 (Reg; fam) Abdomen. 14 (Reg) Partea inferioara (moale) a corpului albinei. 15 (Reg) Partea bombata a unei capitze de fan.

FOÁLE foale s. n. 1. Aparat care foloseshte la comprimarea shi la suflarea aerului cu ajutorul unei camere cu burduf de piele cu peretzi plisatzi actzionata prin manere sau printrun sistem de parghii. ♦ Burduf plisat al unor instrumente muzicale (acordeon armonica etc.). ♦ Sac primitiv facut din pielea unor animale; burduf. 2. (Reg. fam.) Abdomen. [Var.: (1) foi s. m.] Lat. follis.

FOÁLE foale s. n. 1. Aparat care serveshte la pomparea aerului in forja alcatuit dintrun burduf de piele cu peretzii de obicei plisatzi pushi in mishcare prin minere sau printrun sistem de pirghii. Mai luceau scintei in spuza; trebuiau foale k sa creasca iar vilvataia shi foale nu se aflau. SADOVEANU M. C. 148. Betzivul sufla obosit k nishte foaie de fierar. ARDELEANU D. 53. ♦ Burduful plisat al unor instrumente muzicale (acordeon armonica armoniu orga etc.) care este pus in functzie pe baza unui suflu de aer. Milescu se culcase linishtit dupa ce chinuise foalele bietei sale armonice pina so rupa. D. ZAMFIRESCU R. 251. ♦ Burduf. Apa in foale descreshte mereu. MACEDONSKI O. I 145. Dupa ce adormii nitzel auzii dodata cazind un lucru mare k... un foale plin cu untdelemn. GORJAN H. II 21. 2. (Regional shi familiar) Abdomen pintece burta stomac. Ce drac i in foalele tau ma? il intreaba tatal banuitor pe calul cel mai apropiat. DUMITRIU V. L. 9. TZioi da carne moale Sa nu te doara la foale. MARIAN INS. 79. Adeca cind il spinteca: Zupp! o punga cu bani din foalele peshtelui. RETEGANUL P. IV 27. Cu friu galben in picioare Cu shauantoarsa sub foaie. JARNÍKBIRSEANU D. 497. Varianta: foi foi (CAMILAR N. II 319 DAN U. 156 GHICA S. 419 NEGRUZZI S. II 191) s. m.

FOÁLE ~ n. 1) (intro fierarie) Instalatzie pentru pomparea aerului asupra carbunilor aprinshi cu ajutorul unui burduf de piele. 2) Camera plisata a unor instrumente muzicale (acordeon armonica etc.). 3) mai ales la pl. rar Parte a aparatului digestiv unde se digera alimentele; stomac. [Sil. foale] /<lat. follis

FOALE s.m. (Ban. Trans. SV) Abdomen. Uter. Folye. Has. LEX. MARS. 252. De durerea foalelui. PL 147^v. Foalele mieu carei sufletul mieu il mincatzi SHi in pomana mea va ospatatzi. OG 388. Etimologie: lat. follis.

foale m. (pl. foi) 1. unealta de suflat sau de facut vant: umfla din foale s’aprinza focul; a da cuiva pe foi a mustra a maltrata pe cineva: voì sai dea pe foi pentruca nu ingrijise gradina ISP.; 2. uger: vin nou in foi vechi; 3. pantece mare burta grasa. [Lat. FOLLEM].

foále n. pl. tot foale [k foarfece] shi vechĭ m. pl. foĭ (lat. fŏllis it. pg. folle pv. vfr. fol sp. fuelle toate m. Din pl. foĭ vine mold. foĭ pl. foĭurĭ). Vest. Burduf de suflat (k cel de la cimpoĭ de la armonica de la orga shi maĭ ales cel cu care sufla ferariĭ in foc k sal aprinda orĭ tipografiĭ in lazile cu litere k sa inlature colbu). Fig. Iron. Burta bardahan: umpletzĭ foalele maĭ!^[1]

foi² smp vz foale

FOI¹ s. n. v. foale.

foi m. pl. foalele fierarului.

foĭ n. pl. foĭurĭ (V. foale shi infoĭez). Est. Foale (burduf) cu care se sufla in foc la ferarie orĭ se trimete aer in putzurĭ.

foále s. n. pl. foále

foále s. n. pl. foále

FOÁLE s. 1. (rar) suflai (inv. shi reg.) sufloi. (~ de fierarie.) 2. v. burduf.

FOÁLE s. v. abdomen burta pantece stomac.

FOALE s. 1. (rar) suflai (inv. shi reg.) sufloi. (~ de fierarie.) 2. burduf. (~ la cimpoi pentru apa etc.)

foale s. v. ABDOMEN. BURTA. PINTECE. STOMAC.

foále s. n. pl. 1. Aparat care serveshte la suflarea aerului. 2. Burduf. 3. Pintece burta stomac. Mr. foaie fol’ megl. foale fol’uri istr. foie fol’. Lat. fŏllis (Pushcariu 629; CandreaDens. 614; REW 3422; DAR); cf. it. port. folle prov. v. fr. fol sp. fuellle. Sing. m. este rar shi inv. Cu sensul de „burta” nu pare necesara ipoteza unei legaturi cu bg. mešina „burduf” shi „burta” (G. Reichenkron Z. slaw. Phil. XVII (1940) p. 156; Rohlfs Differenzierung 24). Der. foalesh adj. (burtos); folar s. n. (pieptar din blana de miel); folar s. m. (inv. perceptor al darii pe brinza de burduf); folarit s. n. (dare pe brinza sec. XVII); folcel s. n. (inv. burduf mic) der. cu suf. cel cf. maricel (dupa Pushcariu 638; CandreaDens. 615; shi DAR din lat. *fŏlicellus); folcutz s. n. (burduf mic); folte s. m. (burtos) a carui der. nu pare clara (dupa CandreaDens. 614 shi DAR format pe baza lui burtea); foltic adj. (Mold. mincau); folticos adj. (burtos; diform slut) dupa o ipoteza riscanta a lui Bogrea Dacor. I 260 provine din ngr. φορτιϰός „grosolan”; infoltit adj. (burtos). Cf. fuior infuleca.

foále s.n. pl. 1. Dispozitiv alcatuit dintrun burduf de piele shi doua manere folosit la suflarea aerului. 2. Sac primitiv facut din pielea unor animale. 3. Pantece burta stomac: „Dar atuncia noi totzi shase / Pe foale ne ashezasem” (Biltziu 2006: 128). Lat. follis „foale (pentru foc); burduf; balon” (Pushcariu CDDE cf. DER; DEX MDA).

foále s.n. pl. Pantece burta stomac. Lat. follis „foale (pentru foc); burduf”.

foale s. f. pl. 1. (reg.) abdomen burta; stomac. 2. (pop.) plamani. 3. (glum.) sani mari de femeie. 4. (intl.) acordeon.