foále s. n. pl. 1. Aparat care serveshte la suflarea aerului. 2. Burduf. 3. Pintece burta stomac. Mr. foaie fol’ megl. foale fol’uri istr. foie fol’. Lat. fŏllis (Pushcariu 629; CandreaDens. 614; REW 3422; DAR); cf. it. port. folle prov. v. fr. fol sp. fuellle. Sing. m. este rar shi inv. Cu sensul de „burta” nu pare necesara ipoteza unei legaturi cu bg. mešina „burduf” shi „burta” (G. Reichenkron Z. slaw. Phil. XVII (1940) p. 156; Rohlfs Differenzierung 24). Der. foalesh adj. (burtos); folar s. n. (pieptar din blana de miel); folar s. m. (inv. perceptor al darii pe brinza de burduf); folarit s. n. (dare pe brinza sec. XVII); folcel s. n. (inv. burduf mic) der. cu suf. cel cf. maricel (dupa Pushcariu 638; CandreaDens. 615; shi DAR din lat. *fŏlicellus); folcutz s. n. (burduf mic); folte s. m. (burtos) a carui der. nu pare clara (dupa CandreaDens. 614 shi DAR format pe baza lui burtea); foltic adj. (Mold. mincau); folticos adj. (burtos; diform slut) dupa o ipoteza riscanta a lui Bogrea Dacor. I 260 provine din ngr. φορτιϰός „grosolan”; infoltit adj. (burtos). Cf. fuior infuleca.