flexibil ~a [At: MAIORESCU CR. II 211 / Pl: ~e / E: fr flexible lat flexibilis] 1 a Care are proprietatea de a se indoi ushor (shi de ashi reveni la forma initziala) Si: elastic mladios. 2 a (Fig; d. oameni) Care se adapteaza ushor Si: maleabil. 3 a (Grm) Care are flexiune (4) Si: flexionar (2). 4 sn Grup de lamele flexibile (1) din cupru folosit in legaturile electrice.

FLEXÍBIL A flexibili e adj. 1. Care se poate indoi ushor fara sa se rupa; mladios. Otzelul este flexibil. ▭ [Trasura] era solida stralucitoare shi juca ushoara shi leganata pe cele mai flexibile arcuri cear fi putut exista. ANGHEL PR. 88. 2. (Gram.) Care ishi schimba forma pentru a exprima diferite raporturi gramaticale. Limba romina are shase partzi de vorbire flexibile.

FLEXÍBIL A adj. 1. Mladios elastic suplu. 2. (Despre cuvinte) Care ishi schimba forma pentru a exprima diferite raporturi gramaticale. [Cf. fr. flexible lat. flexibilis].

FLEXÍBIL A I. adj. 1. care se poate indoi ushor; mladios elastic suplu. ◊ (fig.) care cedeaza ushor; maleabil docil. 2. (despre partzi de vorbire) care are flexiune (2); flexionar. 3. (despre un apartament) cu structura variabila. II. s. n. grup de lamele flexibile (I 1) de cupru in legaturile electrice. (< fr. flexible lat. flexibilis)

flexíbil a adj. in sint. apartament flexibil (constr.) ◊ „Apartamente flexibile. Institutul nostru realizeaza in prezent proiecte de executzie a unor blocuri ce cuprind apartamente cu structura variabila sau apartamente flexibile cum li se mai spune [...] In interiorul apartamentului se vor monta nishte peretzi PVC adica un material de tip celular ushor shi bun termo shi fonoizolant [...] Practic aceshti peretzi nu au sarcina de rezistentza ci doar functzia de a despartzi incaperile.” R.l. 14 II 75 p. 5 (din fr. flexible lat. flexibilis; DEX DN3 alte sensuri)

FLEXÍBIL¹ ~a (~i ~e) 1) Care poate fi ushor deformat sub actiunea unei fortze exterioare; cu proprietatea de a se curba ushor; mladios; elastic; suplu. 2) fig. (despre persoane) Care cedeaza ushor; adaptabil la circumstantze; maleabil; elastic. 3) (despre cuvinte sau partzi de vorbire) Care dispune de forme speciale pentru exprimarea functziilor gramaticale; dotat cu flexiune. /<fr. flexible lat. flexibilis

flexibil a. 1. care se poate lesne incovoia: trestie flexibila; 2. care cedeaza ushor: caracter flexibil.

*flexíbil a adj. (lat. flexibilis). Care se poate indoi: trestia e flexibila. Fig. Maleabil care cedeaza ushor: caracter flexibil.

flexíbil¹ adj. m. pl. flexíbili; f. flexíbila pl. flexíbile

flexíbil adj. m. pl. flexíbili; f. sg. flexíbila pl. flexíbile

flexibil.

FLEXÍBIL adj. 1. elastic mladios suplu (inv.) incovoios. (O nuia ~.) 2. (GRAM.) flexionar (inv.) plecat plecator. (Forma ~.)

FLEXÍBIL adj. v. adaptabil.

FLEXIBIL adj. 1. elastic mladios suplu (inv.) incovoios. (O nuia ~.) 2. (GRAM.) flexionar (inv.) plecat plecator. (Forma ~.)

Flexibil ≠ inflexibil neelastic rigid tzeapan neflexibil

FLEXÍBIL A adj. (cf. fr. flexible lat. flexibilis): in sintagmele cuvant flexibil shi parte de vorbire flexibila (v.).