FLAGELÁ flagelez vb. I. Tranz. A bate tare cu biciul cu vergelele etc.; a biciui. ♦ Fig. A critica a satiriza cu asprime cu vorba sau in scris. Din fr. flageller lat. flagellare.

flagela vt [At: DA ms / Pzi: ~lez / E: fr flageller lat flagellare] 1 A bate tare cu biciul cu vergelele etc. Si: a biciui. 2 (Fig) A critica cu asprime verbal sau in scris. 3 (Fig) A satiriza.

FLAGELÁ flagelez vb. I. Tranz. A bate tare cu biciul cu vergelele etc.; a biciui. ♦ A critica a satiriza cu asprime cu vorba sau in scris. Din fr. flageller lat. flagellare.

FLAGELÁ flagelez vb. I. Tranz. A bate tare (cu biciul cu vergile etc.) a biciui. ♦ Fig. A biciui cu vorba sau cu scrisul.

FLAGELÁ vb. I. tr. A biciui (in public). ♦ A supune la batai la lovituri de bici. 2. (Fig.) A biciui a ataca (prin vorba prin scris). [< lat. it. flagellare cf. fr. flageller].

FLAGELÁ vb. tr. 1. a biciui (in public). 2. (fig.) a ataca prin vorba prin scris; a veshteji a infiera. (< fr. flageller lat. flagellare)

A FLAGELÁ ~éz tranz. 1) A bate cu flagelul. 2) fig. A supune unei critici aspre; a biciui. /<fr. flageller

A SE FLAGELÁ ma ~éz intranz. A face (concomitent) schimb de vorbe taioase (cu cineva). /<fr. flageller

flagelà v. 1. a lovi cu biciul sau nuiaua; 2. fig. a mustra aspru.

*flageléz v. tr. (lat. flagellare). Bicĭuĭesc. Fig. Mustru cu asprime.

flagelá (a ~) vb. ind. prez. 3 flageleáza

flagelá vb. ind. prez. 1 sg. flageléz 3 sg. shi pl. flageleáza

FLAGELÁ vb. a (se) biciui.

FLAGELA vb. a (se) biciui.