fermentatzie sf [At: PONI C. 298 / V: (inv) ~iune / Pl: ~i / E: fr fermentation lat fermentatio] 1 Proces de transformare de descompunere de alterare a substantzelor organice sub actziunea fermentzilor produshi de microorganisme Si: fermentare fermentat¹. 2 Substantza fermentata. corectata

FERMENTÁTZIE fermentatzii s. f. Fermentare. ♦ Substantza fermentata. Apa acestei fierturi e inshelata shi prefacuta printro fermentatzie de taritze de griu shi mei. SADOVEANU Z. C. 65.

FERMENTÁTZIE s.f. Fermentare; transformare chimica a materiei organice in noi substantze sub influentza fermentzilor. ♦ Substantza fermentata. [Gen. iei var. fermentatziune s.f. / cf. fr. fermentation lat. fermentatio].

FERMENTÁTZIE s. f. proces biochimic de transformare a materiei organice in noi substantze sub influentza fermentzilor. ◊ substantza fermentata. (< fr. fermentation lat. fermentatio)

FERMENTÁTZIE ~i f. Proces de descompunere a unor substantze organice sub actziunea fermentzilor shi de transformare a lor in alte substantze. [Art. fermentatzia; G.D. fermentatziei; Sil. tzie] /<fr. fermentation lat. fermentatio ~onis

fermentatziune sf vz fermentatzie

FERMENTATZIÚNE s.f. v. fermentatzie.

fermentatzi(un)e f. 1. descompunere operata sub influentza unui ferment; 2. fig. agitatziunea spiritelor.

*fermentatziúne f. (lat. fermentátio ónis). Actziunea de a fermenta transformarea care o sufere un mare numar de substantze organice puse in anumite conditziunĭ supt influentza unuĭ ferment ceĭa ce se produce pintr’o oxigenare o idratare sh. a.: fermentatziunea lichidelor zaharite produce alcoolu. Fig. Agitatziune a spiritelor. SHi átzie dar maĭ des áre.

fermentátzie (tzie) s. f. art. fermentátzia (tzia) g.d. art. fermentátziei; pl. fermentátzii art. fermentátziile (tzii)

fermentátzie s. f. (sil. tzie) art. fermentátzia (sil. tzia) g.d. art. fermentátziei; pl. fermentátzii art. fermentátziile (sil. tzii)

fermentatzie

FERMENTÁTZIE s. 1. fermentare. (Procesul de ~.) 2. fermentare (pop.) dospire. (~ unei substantze.)

FERMENTATZIE s. 1. fermentare. (Procesul de ~.) 2. fermentare (pop.) dospire. (~ unei substantze.)

FERMENTÁTZIE (< fr. lat.) s. f. Proces spontan sau declanshat de transformare biochimica (sub actziunea unor enzime specifice) a produselor naturale cu structuri complexe in produshi cu structuri simple. Are loc in prezentza (f. aeroba) sau in absentza (f. anaeroba) oxigenului; f. alcoolica f. lactica shi f. acetica au loc datorita unor germeni specifici (levuri) shi constituie treptele succesive ale degradarii glucidelor in alcool acid acetic shi acid lactic. Procesele de f. sunt folosite in ind. alimentara shi ind. chimica; fermentare. ♦ Substantza fermentata.