FÁZA faze s. f. Fiecare dintre etapele distincte din evolutzia unui proces din natura sau din societate; fiecare dintre starile succesive ale unei transformari. ♦ Fiecare dintre aspectele succesive care le iau Luna shi unele planete determinate de orientarea care o au fatza de Pamant partzile din suprafatza lor iluminate de Soare. ♦ Fiecare dintre circuitele componente ale unui sistem de circuite electrice. ♦ (Fiz.) Argument al unei marimi care variaza sinusoidal in timp shi care caracterizeaza marimea in orice moment. ◊ Expr. (Fam.) A fi pe faza = (a fi atent shi) a actziona prompt la momentul potrivit. Din fr. phase.

faza sf [At: MAIORESCU CR. III 361 / Pl: ~e / E: fr phase] 1 Fiecare dintre etapele distincte din evolutzia unui proces din natura sau din societate. 2 Fiecare dintre starile succesive ale unei transformari. 3 (Ast) Fiecare dintre aspectele succesive care le iau Luna shi unele planete in functzie de orientarea fatza de Pamant a partzilor din suprafatza lor iluminate de Soare. 4 Fiecare dintre circuitele componente ale unui sistem de circuite electrice. 5 (Chm; fiz) Fiecare dintre partzile omogene (solide lichide sau gazoase) care alcatuiesc un sistem eterogen shi se poate separa de celelalte prin metode fizice. 6 (Fiz) Argument al unei marimi care variaza sinusoidal in timp caracterizand marimea in orice moment. 7 (Fiz; ilav) In opozitzie de ~ Ale caror faze (6) difera cu 180°. 8 (Glg; is) ~ orogenica (sau de cutare) Etapa de intensificare maxima a mishcarilor tectonice. 9 (Bot; is) ~ fenologica Perioada din ciclul de vegetatzie al plantelor. 10 (Spt) Desfashurare a actziunii intrun anumit moment al unei intreceri sportive. 11 (Fam) Intamplare. 12 (Fam) Situatzie. 13 (Fam; ie) A face o ~ (cuiva) A pune pe cineva intro situatzie neplacuta. 14 (Fam; ie) A fi pe ~ (A fi atent shi) a actziona prompt.

fáza s.f. 1 Fiecare dintre etapele distincte din evolutzia unui fenomen a unui proces etc. (din natura sau din societate); fiecare dintre starile succesive ale unei transformari (din natura sau din societate); stadiu. ◊ Expr. A fi pe faza = a actziona prompt la momentul potrivit. 2 (astron.) Fiecare dintre aspectele succesive ale Lunii sau ale unor planete determinate de orientarea in raport cu Pamantul a partzii suprafetzei lor iluminate de Soare. 3 (electr.) Fiecare dintre circuitele componente ale unui sistem de circuite electrice. 4 (fiz.) Argument al unei marimi care variaza sinusoidal in timp shi care caracterizeaza marimea in orice moment. ◊ Diferentza de faza v. diferentza. 5 (chim.) Parte omogena dintrun sistem eterogen formata din una sau din mai multe specii de molecule care poate fi separata prin mijloace mecanice. 6 (geol.) Faza orogenica (sau de cutare) = etapa de intensitate maxima a mishcarilor tectonice care se pune in evidentza prin discordantze unghiulare intre straturi shi se grupeaza in cicluri orogenice. Faza de pedogeneza (sau de solidificare de formare a solului) = perioada de timp in care solul evolueaza aproximativ in aceleashi conditzii de mediu. Faza asturica v. asturica. Faza attica v. attic. Faza austrica v. austrica. Faza hidrotermala v. hidrotermal. Faza laramica v. laramica. Faza pneumatolitica v. pneumatolitic. Faza valaha v. valah. Faza valahica v. valahic. 7 (bot.) Faza fenologica = perioada din ciclul de vegetatzie al plantelor. (biol.) Faza diploida v. diploid. Faza haploida v. haploid. 8 (tehn.) Timp. Motor in patru faze. 9 (econ.) Faza de contractzie = faza a unui ciclu economic care urmeaza dupa un varf shi dureaza pana la urmatorul prag sau punct critic. Faza de expansiune = faza a unui ciclu economic care urmeaza dupa o depresiune. 10 (med.) Fiecare dintre starile succesive in evolutzia bolilor periodice indeosebi psihiatrice. Faza maniacala. ◊ Faza falica v. falic. • pl. e. / <fr. phase; cf. gr. φάσις „aparitzie”.^[1]

FÁZA faze s. f. Fiecare dintre etapele distincte din evolutzia unui proces din natura sau din societate; fiecare dintre starile succesive ale unei transformari. ♦ Fiecare dintre aspectele succesive care le iau Luna shi unele planete determinate de orientarea care o au fatza de Pamant partzile din suprafatza lor iluminate de Soare. ♦ Fiecare dintre circuitele componente ale unui sistem de circuite electrice. ♦ (Fiz.) Argument al unei marimi care variaza sinusoidal in timp shi care caracterizeaza marimea in orice moment. ◊ (In expr.; fam.) A fi pe faza = (a fi atent shi) a actziona prompt la momentul potrivit. Din fr. phase.

FÁZA faze s. f. Fiecare din perioadele distincte in dezvoltarea unui proces din natura sau din societate; etapa. [Filimon] a studiat shi a urmat dezvoltarea ciocoiului shi a cercetat sub toate fazele aceasta clasa cu scalpelul spiritului sau investigator. GHICA S. A. 81. Poezia poporala este intiia faza a civilizatziei unui neam. RUSSO O. 166. ♦ (Chim.) Fiecare dintre partzile omogene (solida lichida gazoasa) care alcatuiesc un sistem fizic eterogen shi se pot separa unele de altele prin metode fizice. Apa constituie faza lichida a unei solutzii coloidale. ♦ Fiecare din aspectele succesive care le iau luna shi unele planete dupa pozitzia care o au fatza de pamint shi de soare in decursul mishcarii lor de revolutzie. Fazele lunii.

FÁZA s.f. Fiecare dintre aspectele succesive care le prezinta Luna sau unele planete in timpul revolutziei lor. ♦ Fiecare dintre starile succesive ale dezvoltarii unui proces din natura sau din societate; etapa. [< fr. phase cf. gr. phasis aparentza].

FÁZA¹ s. f. 1. fiecare dintre aspectele succesive care le prezinta Luna sau unele planete in timpul revolutziei lor. 2. fiecare dintre starile succesive ale dezvoltarii unui proces din natura sau din societate; etapa stadiu. ♦ a fi pe ~ = (fam.) a fi atent shi a actziona prompt. 3. interval de timp in care are loc o anumita operatzie caracteristica unui ciclu de transformare. 4. (fiz.) fiecare dintre circuitele componente ale unui sistem de circuite. ◊ argument al unei marimi care variaza sinusoidal in timp. 5. (chim.) parte omogena fizic dintrun sistem eterogen. (< fr. phase)

fáza s. f. in expr. a fi pe faza A sta in alerta pentru a putea reactziona cu promptitudine ◊ „Apar multe oferte pentru studentzi. Dar daca vrei sa obtzii o slujba trebuie sa fii «pe faza» caci in cel mult doua zile postul se ocupa.” R.l. 13 IV 93 p. 7; v. shi racket (DEXS)

FÁZA ~e f. 1) Spatziu temporal in evolutzia unui fenomen natural sau social; etapa; stadiu. 2) Aspect sub care se prezinta succesiv Luna sau alte planete unui observator terestru in timpul mishcarii lor de revolutzie. 3) Circuit care face parte dintrun sistem de circuite electrice. [G.D. fazei] /<fr. phase germ. Phase

faza f. 1. fetze diferite ce prezinta luna intr’un period de 29½ zile; 2. fig. schimbare succesiva: fazele boalei.

*fáza f. pl. e (vgr. phásis d. phaino ma arat apar. V. diafan). Diferite aspecte care le prezenta o planeta in timpu revolutziuniĭ: fazele luniĭ. Fig. Schimbare succesiva: fazele istoriiĭ unuĭ popor fazele uneĭ boale.

fáza s. f. g.d. art. fázei; pl. fáze

fáza s. f. g.d. art. fázei; pl. fáze

FÁZA s. 1. etapa moment punct stadiu (fig.) treapta. (Verificatzi lucrarea in fiecare ~ a ei.) 2. v. stadiu. 3. v. timp. 4. (BIOL.) faza diploida = diplofaza; faza haploida = haplofaza. 5. (BOT.) faza fenologica = fenofaza.

FAZA s. 1. etapa moment punct stadiu (fig.) treapta. (Verificatzi lucrarea in fiecare ~ a ei.) 2. etapa punct situatzie stadiu. (In ce ~ se afla lucrarile incepute?) 3. (TEHN.) timp. (Motor in 4 ~.) 4. (BIOL.) faza diploida = diplofaza.

FÁZA fáze s. f. ◊ (Joc. sport. in sint.) Faza de joc = 1. Moment distinct al desfashurarii unui joc considerat izolat de cel precedent shi de cel urmator (cadru stop din filmul jocului) intro faza apreciinduse calitatea shi oportunitatea actziunilor jucatorilor ale arbitrilor etc. 2. Componenta a structurii jocului organizat constand din actziuni coordonate de atac sau de aparare care jucatorii le executa in lupta cu adversarii. [Encicl. Ed. Fiz. shi a Sport. din Rom. 2002]

a fi pe faza expr. 1. a fi vigilent. 2. a fi stapan pe situatzie. 3. a profita de o ocazie.

pe faza expr. alert; vigilent; stapan pe situatzie