fáza s.f. 1 Fiecare dintre etapele distincte din evolutzia unui fenomen a unui proces etc. (din natura sau din societate); fiecare dintre starile succesive ale unei transformari (din natura sau din societate); stadiu. ◊ Expr. A fi pe faza = a actziona prompt la momentul potrivit. 2 (astron.) Fiecare dintre aspectele succesive ale Lunii sau ale unor planete determinate de orientarea in raport cu Pamantul a partzii suprafetzei lor iluminate de Soare. 3 (electr.) Fiecare dintre circuitele componente ale unui sistem de circuite electrice. 4 (fiz.) Argument al unei marimi care variaza sinusoidal in timp shi care caracterizeaza marimea in orice moment. ◊ Diferentza de faza v. diferentza. 5 (chim.) Parte omogena dintrun sistem eterogen formata din una sau din mai multe specii de molecule care poate fi separata prin mijloace mecanice. 6 (geol.) Faza orogenica (sau de cutare) = etapa de intensitate maxima a mishcarilor tectonice care se pune in evidentza prin discordantze unghiulare intre straturi shi se grupeaza in cicluri orogenice. Faza de pedogeneza (sau de solidificare de formare a solului) = perioada de timp in care solul evolueaza aproximativ in aceleashi conditzii de mediu. Faza asturica v. asturica. Faza attica v. attic. Faza austrica v. austrica. Faza hidrotermala v. hidrotermal. Faza laramica v. laramica. Faza pneumatolitica v. pneumatolitic. Faza valaha v. valah. Faza valahica v. valahic. 7 (bot.) Faza fenologica = perioada din ciclul de vegetatzie al plantelor. (biol.) Faza diploida v. diploid. Faza haploida v. haploid. 8 (tehn.) Timp. Motor in patru faze. 9 (econ.) Faza de contractzie = faza a unui ciclu economic care urmeaza dupa un varf shi dureaza pana la urmatorul prag sau punct critic. Faza de expansiune = faza a unui ciclu economic care urmeaza dupa o depresiune. 10 (med.) Fiecare dintre starile succesive in evolutzia bolilor periodice indeosebi psihiatrice. Faza maniacala. ◊ Faza falica v. falic. • pl. e. / <fr. phase; cf. gr. φάσις „aparitzie”.^[1]