stadiu sn [At: SHINCAI HR. II 40/17 / V: (ivr) ~um sht~ / Pl: ~i (ivr) ~ri / E: lat stadium fr stade ger Stadium] 1 Veche unitate de masura pentru lungime egala cu aproximativ 125 de pashi² Si: stadie (1) stadion (3). 2 Distantza care corespunde unui stadion (1) Si: stadie (2) stadion (4). 3 Stadion (1). 4 (Adesea urmat de determinari) Interval de timp distinct in cadrul evolutziei unui proces (economic social politic istoric) a unui fenomen natural a unei actziuni etc. caracterizat de obicei prin elemente evenimente etc. importante Si: etapa (5) faza (2) moment punct rastimp timp treapta. 5 (Adesea urmat de determinari) Moment in desfashurarea unui proces a unui fenomen natural a unei actziuni etc. avand anumite caracteristici calitative sau cantitative Si: nivel treapta. 6 (Med) Fiecare dintre bazele din care este compusa o boala (intermitenta).

STÁDIU stadii s. n. 1. Fiecare dintre perioadele distincte in evolutzia unui proces istoric social politic etc. sau a unui fenomen din natura; faza etapa. Demonul deceptzionat shi pocait al lui Eminescu este chiar poetul in unul din stadiile evolutziei sale. GHEREA ST. CR. I 91. 2. (Invechit) Distantza de 125 de pashi. Oshtile se aflau intro departare de opt stadii. ISPIRESCU M. V. 40.

STÁDIU s.n. 1. Veche masura pentru distantze la greci shi romani (in lungime de circa 125 de pashi). 2. Etapa de dezvoltare in timp a unui fenomen a unui proces; faza. [Pron. diu pl. i. / < lat. stadium cf. fr. stade].

STÁDIU s. n. etapa de dezvoltare in timp a unui fenomen proces etc.; faza. (< fr. stade lat. stadium germ. Stadium)

STÁDIU ~i n. Interval de timp in evolutzia unui proces sau a unui fenomen natural sau social; faza; etapa. [sil. diu] /<lat. stadium fr. stade germ. Stadium

STADIU s. n. (Mold. Crish.) Unitate de masura pentru distantza la greci echivalind cu 147192 m. A: Mergind inainte k cinci stadii saruta unul pre altul cu sarutarile ceale de pre urma. I 9^r. C: Doi dintrinshii era ducindusa intraceaea zi intru orash de departe k shasazaci de stadii din Ierusalim. MOL. 1676¹ 200^r. Pentru ce au incalecat intratita loc numai 15 stadii'? Stadul iaste o suta de stinjini carii fac o mie shi cinci sute de stinjini. C 1737 46^r. Variante: stad (C 1737 46^r). Etimologie: lat. stadium. Cf. p a p r i sh t e (1).

stadiu n. 1. arena de alergat; 2. masura itinerara (vr’o 185 m.) la Grecii antici; 3. fig. grad de intensitate starea unui lucru.

*stádiŭ n. (vgr. stádion. V. spatziŭ). La vechiĭ Grecĭ o masura itinerara (cam 185 m.). Loc de alergare lung de un stadiŭ unde se intreceaŭ la fuga shi faceaŭ shi alte exercitziĭ: stadiŭ olimpic. Alergatura in stadiŭ. Fig. Grad treapta a uneĭ evolutziunĭ: stadiile uneĭ cariere uneĭ boale.

stádiu (etapa) [diu pron. dĭu] s. n. art. stádiul; pl. stádii art. stádiile (dii)

stádiu s. n. [diu pron. diu] art. stádiul; pl. stádii art. stádiile (sil. dii)

stadiu

stadiu dii.

STÁDIU s. 1. etapa faza punct situatzie. (In ce ~ se afla lucrarile incepute?) 2. v. faza. 3. v. nivel.

STADIU s. 1. etapa faza punct situatzie. (In ce ~ se afla lucrarile incepute?) 2. etapa faza moment punct (fig.) treapta. (Verificatzi lucrarea in fiecare ~ al ei.) 3. grad nivel treapta. (~ de dezvoltare.)