9 definitzii pentru exilare
Dictzionare explicative
Explica cele mai intalnite sensuri ale cuvintelor.
EXILÁRE exilari s. f. Actziunea de a (se) exila. [Pr.: egzi] V. exila.
EXILÁRE exilari s. f. Actziunea de a (se) exila. [Pr.: egzi] V. exila.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adaugata de RACAI
- actziuni
exilare sf [At: VASICI M. II 67/3 / V: (inv) esi~ / P: egzi~ / Pl: ~lari / E: exila] 1 Indepartare definitiva (sau temporara) a unei persoane din tzara sau din localitatea de origine Si: departare expulzare surghiunire (rar) exilatzie (1) (inv) destzarare. 2 Emigrare. 3 (Rar) Izgonire.
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
EXILÁRE s. f. Actziunea de a (se) exila; surghiunire. Exilarea a doi fratzi Vacareshti la Chipru unde se prapadi unul dintrinshii nu descuraja de loc pe romini. BALCESCU O. I 72.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
EXILÁRE s.f. Actziunea de a (se) exila. [< exila].
- sursa: DN (1986)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
esilare sf vz exilare
- sursa: MDA2 (2010)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
Dictzionare morfologice
Indica formele flexionare ale cuvintelor (conjugari, declinari).
exiláre [x pron. gz] s. f. g.d. art. exilắrii; pl. exilắri
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adaugata de raduborza
- actziuni
exiláre s. f. [x pron. gz] g.d. art. exilarii; pl. exilari
- sursa: Ortografic (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
Dictzionare relatzionale
Indica relatzii intre cuvinte (sinonime, antonime).
EXILÁRE s. 1. v. surghiunire. 2. v. exil.
- sursa: Sinonime (2002)
- adaugata de siveco
- actziuni
EXILARE s. (JUR.) 1. alungare gonire izgonire ostracizare proscriere surghiunire (livr.) relegare relegatzie. (~ cuiva din patria sa.) 2. exil pribegie surghiun surghiunire (astazi rar) proscriere proscriptzie (inv.) strainatate surghiunie surgunlic urgie zatocenie. (A luat calea ~.)
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adaugata de LauraGellner
- actziuni
- pronuntzie: egzilare
substantiv feminin (F113) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
nominativ-acuzativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
genitiv-dativ | singular |
|
|
plural |
|
| |
vocativ | singular | — | |
plural | — |
exilare, exilarisubstantiv feminin
- 1. Actziunea de a (se) exila. DEX '09 DEX '98 DLRLC DNsinonime: exil surghiunire
- Exilarea a doi fratzi Vacareshti la Chipru unde se prapadi unul dintrinshii nu descuraja de loc pe romini. BALCESCU O. I 72. DLRLC
-
etimologie:
- exila DEX '09 DEX '98 DN