EXCÚRSIE excursii s. f. Plimbare sau calatorie facuta de obicei in grup pe jos sau cu un mijloc de transport in scop educativ recreativ etc. [Var.: excursiúne s. f.] Din fr. excursion lat. excursio.

excursie^[1] sf [At: SHINCAI HR. I 120/16 / V: (inv nob) escursa (inv) esc~ escursiune (ivr) escurtziune ~siune / Pl: ~ii / E: fr excursion lat excursio onis] 1 (Inv) Incursiune pe teritoriul inamicului Si: navala. 2 Calatorie de agrement sau cu scopuri shtiintzifice educative sportive etc. facuta in grup sau individual pe jos sau cu un mijloc de locomotzie Si: (inv; nob) excursoare Vz escapada expeditzie voiaj (inv nob) excursoare (1). 3 Plimbare. 4 (Rar) Excurs (1). 5 (Ivr; if escursiune) Deviatzie. 6 (Fon) Moment in care organele articularii iau pozitzia necesara pentru articularea sunetului. 7 (Teh; is) ~ de frecventza Deviatzie de frecventza.

EXCÚRSIE excursii s. f. Plimbare sau calatorie facuta de obicei in grup pe jos sau cu un mijloc de transport in scop educativ recreativ etc. [Var.: excursiúne s. f.] Din fr. excursion lat. excursio onis.

EXCÚRSIE excursii s. f. Plimbare sau calatorie de obicei in grup facuta pe jos sau cu un mijloc de transport in scop educativ sportiv sau distractiv. Datorita muncii de popularizare a excursiilor desfashurata de unele asociatzii sportive shi de unele comitete sindicale au putut fi atrashi in excursii un numar mai mare de muncitori. CONTEMPORANUL S. II 1952 nr. 299 2/1. Peste muntzii aceshtia am mai trecut acum cinci ani intro excursie cu liceul. C. PETRESCU I. II 4. Pina acum a fost foarte amuzant. Un fel de escapada. Un fel de excursie. SEBASTIAN T. 366.

EXCÚRSIE s.f. 1. Plimbare calatorie (facuta de obicei in grup shi avand un scop educativ sportiv sau distractiv). 2. (Fon.) Moment in care organele articulatorii iau pozitzia necesara pentru articularea sunetului; tensiune. [Gen. iei var. excursiune s.f. / < fr. excursion lat. excursio].

EXCÚRSIE s. f. 1. plimbare calatorie pe jos sau cu orice mijloc de transport de obicei in grup shi avand un scop instructiveducativ sportiv sau de agrement. 2. (fon.) moment in care organele articulatorii iau pozitzia necesara pentru articularea sunetului; tensiune. (< fr. excursion lat. excursio)

EXCÚRSIE ~i f. Calatorie sau vizitare de obicei in grup (pe jos sau cu mijloc de transport) cu scop instructiveducativ sportiv sau distractiv. [G.D. excursiei] /<fr. excursion lat. excursio ~onis

escursa sf vz excursie

escursie^[1] sf vz excursie

escursiune sf vz excursie

escurtziune sf vz excursie

excursiune sf vz excursie

EXCURSIÚNE s.f. v. excursie.

excursiune f. calatorie afara din orash.

*excursiúne f. (lat. excúrsio ónis d. excúrrere a alerga afara. V. concurs). Calatorie de placere facuta afara din orash saŭ shi afara din tzara. SHi úrsie.

excúrsie (sie) s. f. art. excúrsia (sia) g.d. art. excúrsiei; pl. excúrsii art. excúrsiile (sii)

excúrsie s. f. (sil. sie) art. excúrsia (sil. sia) g.d. art. excúrsiei; pl. excúrsii art. excúrsiile (sil. sii)

excursie

excursie.

EXCÚRSIE s. drumetzie. (O ~ in muntzi.)

EXCURSIE s. drumetzie. (O ~ in muntzi.)