TENSIÚNE, tensiuni, s. f. 1. Stare a ceea ce este întins; încordare. ♦ Fig. Situație încordată; zbucium sufletesc, nervozitate. ♦ Forță interioară care ia naștere într-un corp supus unor forțe exterioare. 2. Diferență de potențial dintre două puncte ale unui câmp electric. 3. Presiunea vaporilor produși de un lichid într-un spațiu închis. 4. (Fiziol.; în sintagmele) Tensiune arterială = presiune cu care circulă sângele în artere, echivalentă cu presiunea pe care sângele o exercită asupra pereților arteriali; presiune mai mare decât cea normală, constituind o stare patologică. Tensiune oculară = tensiune a arterelor oculare. [Pr.: -si-u-] – Din fr. tension, lat. tensio, -onis.

tensiune sf [At: MARIN, PR. I, 230/18 / P: ~si-u~ / V: (îvr) ~ie / Pl: ~ni / E: fr tension] 1 (Șîs ~ electrică) Mărime egală cu produsul dintre intensitatea medie a câmpului electric și lungimea liniei de-a lungul căreia se măsoară această mărime, considerată în direcția intensității câmpului. 2 (Îs) ~ magnetică Mărime egală cu produsul dintre intensitatea medie a câmpului magnetic și lungimea liniei de-a lungul căreia se măsoară această mărime, considerată în direcția intensității câmpului. 3 (Fiz; îs ~ de vapori) Presiunea vaporilor produși de un lichid într-un spațiu închis. 4 (Fzl; șîs ~ arterială) Presiune cu care circulă sângele în artere, echivalentă cu presiunea pe care sângele o exercită asupra pereților arteriali. 5 (Med; și îas) Presiune mai mare decât cea normală, constituind o stare patologică Si: hipertensiune. 6 (Fiz) Forță specifică exercitată între diferite porțiuni adiacente ale unui mediu continuu, raportată la unitatea de arie sau de lungime. 7 Stare a ceea ce este întins sau comprimat Si: încordare. 8 (Fig) Situație încordată. 9 (Fig) Zbucium sufletesc Si: nervozitate. 10 (Fon) Efort al mușchilor în timpul emisiunii unui sunet. 11 (Fon; spc) Efort al coardelor vocale în timpul emisiunii unui sunet. 12 (Fon; pex) Prima fază a articulării unui sunet în timpul căreia organele articulatorii iau poziția necesară emisiunii acestui sunet. 13 (Med; îs) ~ oculară Tensiune (7) a arterelor oculare.

TENSIÚNE, tensiuni, s. f. 1. Stare a ceea ce este întins; încordare. ♦ Fig. Situație încordată; zbucium sufletesc, nervozitate. ♦ Forță interioară care ia naștere într-un corp supus unor forțe exterioare. 2. Diferență de potențial între două puncte ale unui câmp electric. 3. Presiunea vaporilor produși de un lichid într-un spațiu închis. 4. (Fiziol.; în sintagmele) Tensiune arterială = presiune cu care circulă sângele în artere, echivalentă cu presiunea pe care sângele o exercită asupra pereților arteriali; presiune mai mare decât cea normală, constituind o stare patologică. Tensiune oculară = tensiune a arterelor oculare. [Pr.: -si-u-] – Din fr. tension, lat. tensio, -onis.

TENSIÚNE, tensiuni, s. f. 1. Stare a unui corp care este întins sau comprimat, răsucit sau încovoiat; încordare. Tensiunea mușchilor. ◊ Fig. Învîrtejirea nervoasă, tensiunea neomenească de atîtea ore, scădea într-o sfîrșeală trecătoare. CAMIL PETRESCU, N. 22. Dialogul juriștilor ajunsese la un moment de mare tensiune. Se simțeau intimidați, obosiți, neliniștiți amîndoi. EFTIMIU, N. 12. Pe cînd la centrul cercului format încordarea creștea, la periferie, tensiunea fiind mai slabă, se făcea haz. BART, S. M. 87. ♦ Forță interioară care acționează asupra unității de arie dintr-o secțiune a unei piese supuse acțiunii unor forțe exterioare. 2. Presiune exercitată de fluxul sîngelui asupra pereților vaselor sanguine și a inimii; (sens curent) presiune mai mare decît cea normală, constituind o stare patologică (v. hipertensiune). Hemoragiile au la bază ruptura pereților vasculari, datorită unei tensiuni sanguine mărite. NICOLAU-MAISLER, D. V. 55.

TENSIÚNE s.f. 1. Starea a ceea ce este întins; întindere. ♦ (Fig.) Încordare; zbucium sufletesc, nervozitate. 2. (Fiz.) Forță interioară care acționează asupra unității de arie dintr-o secțiune a unui corp supus unor forțe exterioare. ♦ Presiunea vaporilor produși de un lichid într-un spațiu închis. 3. Diferența de potențial dintre două puncte ale unui câmp electric. 4. (Med.) Presiune exercitată de fluxul sanguin asupra arterelor și asupra inimii. [Cf. fr. tension, lat. tensio].

TENSIÚNE s. f. 1. stare a ceea ce este întins; întindere. ◊ (fig.) încordare; surescitare, nervozitate. ◊ (fon.) efort al mușchilor, al coardelor vocale în timpul emisiunii unui sunet; (p. ext.) prima fază a articulării unui sunet. 2. (fiz.) forță interioară care acționează asupra unității de arie dintr-o secțiune a unui corp supus unor forțe exterioare. ◊ presiunea vaporilor produși de un lichid într-un spațiu închis. 3. diferența de potențial dintre două puncte ale unui câmp electric. 4. ~ arterială = presiune exercitată de fluxul sangvin asupra arterelor și asupra inimii. (< fr. tension, lat. tensio)

TENSIÚNE ~i f. 1) Stare de încordare; întindere. ~ea mușchilor. 2) fig. Stare de spirit sau situație încordată; zbucium sufletesc; încordare. 3) fig. Efort intelectual. 4) fiz. Forță interioară care acționează asupra suprafeței unui spațiu închis. 5) Diferență de potențial dintre două puncte ale unui câmp electric. 6) med. Presiune exercitată de fluxul de sânge asupra vaselor și asupra inimii. [G.-D. tensiunii; Sil. -si-u-] /<fr. tension

tensiune f. încordare: tensiunea mușchilor; fig. tensiunea spiritului.

*tensiúne f. (lat. ténsio, -ónis, d. téndere, a întinde). Întindere, încordare: tensiunea unuĭ mușchĭ, uneĭ frînghiĭ, (fig.) a mințiĭ. Fiz. Tensiunea aburuluĭ, forța cu care el împinge în toate părțile; tensiune electrică, forța cu care electricitatea grămădită undeva tinde să învingă presiunea atmosferică și să scape.

tensiúne (-si-u-) s. f., g.-d. art. tensiúnii; pl. tensiúni

tensiúne s. f. (sil. -si-u-), g.-d. art. tensiúnii; pl. tensiúni

tensiune (i-u)

tensiune, -ni.

TENSIÚNE s. 1. v. încordare. 2. (FIZ.) intensitate. (~ într-un conducător.) 3. (FIZ.) tensiune de vapori = presiune de vapori. 4. (FIZIOL.) (rar) presiune. (~ arterială.) 5. v. hipertensiune. 6. (fig.) dramatism. (~ unei situații.) 7. încordare, nervozitate. (Stare de ~.) 8. agitație, febrilitate, încordare, înfrigurare, neastâmpăr, neliniște, nerăbdare. (~ dinaintea plecării la drum.)

TENSIÚNE s. v. efort unitar, febră.

TENSIUNE s. 1. încordare, întindere. (~ mușchilor.) 2. (FIZ.) intensitate. (~ într-un conductor.) 3. (FIZIOL.) (rar) presiune. (~ arterială.) 4. (MED.) hipertensiune, hipertonie. (Un bolnav cu ~.) 5. (fig.) dramatism. (~ unei situații.) 6. încordare, nervozitate. (Stare de ~.) 7. agitație, febrilitate, încordare, înfrigurare, neastîmpăr, neliniște, nerăbdare. (~ dinaintea plecării la drum.)

tensiune s. v. FEBRĂ.

Tensiune ≠ destindere