examen sn [At: (a. 1779) IORGA S. D. XII 291 / V: (irg) eza~ (inv) esa~ ~nt (reg) izaman iza~ iczaman^[1] (nob) esame (S shi: ess~) / P: egza~ / Pl: ~e (inv) ~uri (nob m) ~i / E: fr examen lat examen] 1 (Jur; inv) Parte a procedurii penale care cuprinde rechizitoriul audierea partzilor shi a martorilor implicatzi intrun proces. 2 (Jur; inv) Interogatoriu. 3 (Jur; inv) Procesverbal intocmit in timpul interogatoriului care cuprinde intrebarile adresate partzilor shi martorilor precum shi raspunsurile acestora. 4 (Urmat de determinari care arata felul) Proba orala sau scrisa de verificare a cunoshtintzelor a aptitudinilor unui elev ale unui student sau ale unui candidat data in fatza unui examinator sau a unei comisii examinatoare pentru a fi promovat sau pentru a obtzine un post un titlu etc. 5 (Inv; ilv) A face (cuiva) ~ A supune unui examen (4). 6 (Fig) Incercare a trainiciei unui lucru a unei situatzii. 7 (Olt; if iza~) Serbare data la sfarshitul anului shcolar de catre elevii din primele clase. 8 (Urmat de determinari care arata obiectul) Cercetare atenta amanuntzita a unui obiect a unei fiintze sau a unui fenomen facuta in scopul de a ajunge la o justa cunoashtere a lor pentru a trage anumite concluzii teoretice pentru a stabili un diagnostic sau compozitzia unei substantze etc. 9 (Is) ~ de conshtiintza Cercetare atenta a propriei conduite din punct de vedere moral. 10 (Fig) Contemplare. 11 (Ivr; if esame) Roire a albinelor. 12 (Ivr; if esame) Grup de fiintze. corectata

EXÁMEN examene s. n. 1. (Adesea urmat de determinari) Verificare shi apreciere a cunoshtintzelor dobindite de elevi shi de studentzi intro anumita perioada sau cercetare a aptitudinilor shi a nivelului cunoshtintzelor unor aspirantzi la un post la un titlu etc. Eram in examenele primului an de liceu. GALACTION O. I 56. Ishi trecuse examenul de absolvire. C. PETRESCU I. I 6. Mine vei veni cu mine la Socola unde este examen. NEGRUZZI S. I 4. ◊ Examen de stat = examen de diploma la o institutzie de invatzamint superior tzinut in fatza unei comisii speciale. ♦ Proba incercare prin care se verifica trainicia temeinicia unui lucru a unei situatzii etc. Dupa incheierea verificarii putem considera k sarcinile care shi lea pus partidul cu prilejul verificarii au fost realizate. Partidul nostru a trecut cu succes acest examen serios. GHEORGHIUDEJ ART. CUV. 315. 2. Examinare (1). Se imbratzishara shi se departara cu un pas indarat unul de altul sa se contemple dupa atitzia ani. Fura amindoi satisfacutzi de examen. C. PETRESCU I. II 214. Examen medical = cercetare la care medicul supune pe un bolnav.

EXÁMEN s.n. 1. Proba de verificare a cunoshtintzelor a aptitudinilor unui elev ale unui student ale unui candidat etc. ◊ Examen de stat = examen pentru obtzinerea unei diplome universitare. 2. Cercetare examinare atenta a unui lucru; examinare. ◊ Examen medical = cercetarea starii sanatatzii unei persoane de catre un medic. [Pron. egza var. esamen s.n. / < fr. examen cf. lat. examen cantarire].

EXÁMEN s. n. 1. mijloc de verificare shi de apreciere a cunoshtintzelor a aptitudinilor unui elev student candidat etc. 2. cercetare examinare atenta a unui lucru; examinare. ♦ ~ medical = cercetarea starii sanatatzii unei persoane de catre un medic. (< fr. lat. examen)

EXÁMEN ~e n. 1) Mijloc de verificare shi de apreciere a cunoshtintzelor cuiva (elevi studentzi etc.) dupa o perioada de studiu sau pentru ashi continua studiile la o treapta superioara de invatzamint. ~ oral. ~ scris. ◊ A da ~ a) a se prezenta la examen; b) a reushi la examen. 2) Incercare proba prin care se verifica trainicia unui lucru a unei situatzii. ◊ ~ medical cercetare a starii sanatatzii a unui bolnav pentru a i se stabili diagnosticul shi tratamentul. /<fr. lat. examen

examen n. 1. cercetare; 2. proba de shtiintza a unui candidat.

*exámen shi exámin n. pl. e (lat. exámen inis. Cp. cu bitum specimen volum). Cercetare: examin de conshtiintza. Proba care o da un candidat de shtiintza luĭ: a da a depune a trece un examin a reushi orĭ a cadea la examin. Ob. egz (dupa fr.).

esame sn vz examen

esamen sn vz examen

exament sn vz examen

ezamen sn vz examen

iczaman sn vz examen

izamam sn vz examen

izamen sn vz examen

izamin sn vz examen

ESÁMEN s.n. v. examen.

exámen [x pron. gz] s. n. pl. exámene

exámen s. n. [x pron. gz] pl. exámene

examen (pr. gz)

examen.

EXÁMEN s. 1. proba. (A avut doua ~ de sustzinut.) 2. v. analiza.

EXAMEN s. 1. proba. (A avut doua ~ de sustzinut.) 2. analizare analiza cercetare examinare investigare investigatzie studiere studiu (pop.) cercare (inv.) raspicare (fig.) explorare. (Un ~ serios al probelor.)

EXAMEN. Subst. Examen examinare verificare incercare proba testare test control ascultare chestionare; colocviu; concurs. Examen de admitere examen de an; examen partzial. Examen de absolvire examen de maturitate examen de bacalaureat bacalaureat; examen de stat examen de diploma examen de licentza. Examen de definitivat definitivat; examen de grad grad. Examen de doctorat doctorat; docentza. Examen oral; examen scris. Reexaminare; corigentza; restantza. Sesiune (de examene). Lucrare scrisa proba scrisa; lucrare de control; extemporal teza; proba orala. Bilet de examen. Comisie de examen; examinator. Promovat. Corigent restantzier; repetent. Adj. Promovat. Corigent restantzier; repetent. Vb. A examina a supune unui examen a asculta a chestiona a verifica cunoshtintzele a incerca a pune la incercare a testa a proba; a reexamina. A sustzine un examen a depune un examen a da un examen; a sustzine o lucrare a sustzine teza de doctorat. A reushi la examen a promova un examen. A cadea (a pica) la examen; a ramine corigent (repetent); a avea restantze. A trage un bilet. A raspunde. A asculta a chestiona. A nota a pune o nota. V. invatzare shcoala.

ashi vopsi un examen expr. (stud.) ashi asigura dinainte (ne)reushita unui examen.