examinare sf [At: TIN. ROM. 10 / P: egz~ / V: (inv) esa~ ~men~ eza~ / Pl: ~nari / E: examina] 1 Supunere a cuiva unui examen (4) Si: ascultare interogare (rar) examinat¹ (1) examinatzie (1) (ivr) examenuire (1) examenuit¹ (1) examinaluire (1) examinaluit¹ (1). 2 (Inv) Supunere a unui acuzat unui interogatoriu Si: interogare (rar) examinat¹ (2) examinatzie (2) (ivr) examenuire (2) examenuit¹ (2) examinaluire (2) examinaluit¹ (2). 3 Supunere studiului cercetarii amanuntzite a unui obiect a unei fiintze sau a unui fenomen pentru a trage concluzii teoretice pentru a stabili un diagnostic sau pentru a stabili compozitzia unei substantze Si: cercetare (rar) examinat¹ (3) examinatzie (3). 4 Privire insistenta a unei persoane a unui obiect etc. Si: (rar) examinat¹ (4) examinatzie (4). 5 (Ilv) A lua in ~ A examina (4).

EXAMINARE examinari s. f. Actziunea de a examina shi rezultatul ei. 1. Cercetare amanuntzita a unui lucru (concret sau abstract) facuta cu scopul de a ajunge la o justa cunoashtere a lui. Examinarea planului de venituri shi cheltuieli. ▭ Siseshti se intrerupse din examinarea tabloului shi intoarse capul k un animal gata de atac. CAMIL PETRESCU N. 119. ♦ Examen medical. Dupa fiecare examinare [doctorul] dadea nemultzumit din cap fara sa spuna ceva precis. BART E. 376. 2. Verificare cercetare a cunoshtintzelor dobindite de un elev ori de un student intro anumita perioada sau a aptitudinilor shi a nivelului pregatirii unui aspirant la un post la un titlu la o diploma etc. Examinarea clasei a IIa a durat doua zile.

EXAMINÁRE s.f. Actziunea de a examina shi rezultatul ei; cercetare intrebare ascultare. [Pron. egza. / < examina].

esaminare sf vz examinare

examenare sf vz examinare

ezaminare sf vz examinare

examináre [x pron. gz] s. f. g.d. art. examinắrii; pl. examinắri

examináre s. f. [x pron. gz] g.d. art. examinarii; pl. examinari

EXAMINÁRE s. 1. v. analiza. 2. v. cercetare. 3. analiza cercetare observare observatzie scrutare studiere studiu (pop.) iscodire (inv.) iscoada ispita ispitire. (~ atenta a cuiva.) 4. v. ascultare. 5. v. consultare.

EXAMINARE s. 1. analizare analiza cercetare examen investigare investigatzie studiere studiu (pop.) cercare (inv.) raspicare (fig.) explorare. (O ~ critica a problemelor.) 2. cercetare privire. (La o ~ mai adinca...) 3. analiza cercetare observare observatzie scrutare studiere studiu (pop.) iscodire (inv.) iscoada ispita ispitire. (~ atenta a cuiva.) 4. ascultare chestionare interogare (inv.) procitanie. (~ unui elev.) 5. (MED.) consultare. (~ pacientzilor.)