ÉTIC A etici ce s. f. adj. 1. S. f. Studiul teoretic al principiilor shi conceptziilor de baza din orice domeniu al gandirii shi activitatzii practice. 2. S. f. Ansamblu de norme in raport cu care un grup uman ishi regleaza comportamentul pentru a deosebi ce este legitim shi acceptabil in realizarea scopurilor; morala. 3. Adj. Privitor la etica (1) de etica bazat pe etica conform cu etica; moral. Din fr. éthique lat. ethicus.

etic ~a [At: CANTEMIR I. I. I 13 / V: (inv) it~ ithic itichi ithichi sf / S shi: ethic / Pl: ~ici ~ice / E: fr éthique lat ethicus cf ngr ήθος] 1 sf SHtiintza care se ocupa cu studiul teoretic al valorilor shi al conditziei umane din perspectiva principiilor morale shi cu rolul acestora in viatza sociala. 2 sf Obiect de invatzamant care se ocupa cu studiul eticii (1). 3 sf (Ccr) Tratat (sau manual carte) care cuprinde principiile de baza ale eticii (2). 4 sf Conceptzie etica (5) specifica unui filozof unui scriitor etc. 5 sf Totalitate a normelor de conduita morala care reglementeaza relatziile dintre oameni precum shi atitudinea lor fatza de societate de o anumita clasa sociala de stat de patrie de familie etc Cf morala. 6 sf (Inv; if itichi ithiki) Virtute. 7 a Care este in conformitate cu principiile eticii (1) Si: (inv) eticesc (1). 8 a Care apartzine eticii (1) Si: (inv) eticesc (2). 9 a Privitor la etica (1) Si: (inv) eticesc (3). 10 Specific eticii (1) Si: (inv) eticesc (4). 11 De etica (1) Si: (inv) eticesc (5). 12 sn Calitatea de a fi etic (7). corectata

ÉTIC A etici ce s. f. adj. 1. S. f. SHtiintza care se ocupa cu studiul teoretic al valorilor shi conditziei umane din perspectiva principiilor morale shi cu rolul lor in viatza sociala; totalitatea normelor de conduita morala corespunzatoare; morala. 2. Adj. Privitor la etica (1) de etica bazat pe etica conform cu etica; moral. Din fr. éthique lat. ethicus.

ÉTIC A etici e adj. Referitor la etica de etica bazat pe etica conform cu etica moral. Unitatea shi intrepatrunderea acestui proces dialectic de cunoashtere cu rolul etic al actorului... conditzioneaza partinitatea creatziei actorului. CONTEMPORANUL S. II 1949 nr. 164 9/5. Vom mai spune citeva cuvinte in privintza tendintzei sociale shi etice a pesimismului lui Eminescu. GHEREA ST. CR. I 127.

ÉTIC A adj. De etica; moral. [Cf. fr. éthique lat. ethicus gr. ethikos moral].

ÉTIC A I. adj. referitor la etica; moral. II. s. f. 1. disciplina filozofica studiul aspectelor teoretice shi practice ale moralei; teoria filozofica a moralei. 2. ansamblul normelor de conduita morala corespunzatoare ideologiei unei anumite clase sau societatzi. (< fr. éthique lat. ethicus gr. ethikos)

ÉTIC ~k (~ci ~ce) Care tzine de etica; propriu eticii; moral. Principii ~ce. /<lat. ethicus

etic a. privitor la etica moral.

*étic a adj. (vgr. ethikós d. éthos obiceĭ moda. V. hristoitie). Relativ la morala: shtiintza etica. S. f. Morala shtiintza moraleĭ: etica luĭ Spinoza.

iticesc sf vz etic

étic adj. m. pl. étici; f. ética pl. étice

étic adj. m. pl. étici; f. sg. ética pl. étice

ÉTIC adj. v. moral. (O comportare ~.)

ETIC adj. moral. (O comportare ~.)

ÉTIC A adj. (cf. fr. éthique lat. ethicus gr. ethikos moral): in sintagma dativ etic (v.).

dativ etic utilizarea speciala a formelor clitice de dativ ale formulelor personale incarcate cu o functzie speciala stilistica shi pragmatica;

adjectiv posesiv etic adjectivul posesiv de persoana I explicativ (fara functzie gramaticala) folosit de povestitor pe langa numele eroului principal al povestirii pentru ashi exprima interesul deosebit carel solicita shi ascultatorilor fatza de erou (A): „Ridicandushi caciula cea mitzoasa vedem o frunte atat de neteda alba corect boltita care coincide pe deplin cu fatza intradevar placuta a tanarului meu.” (Eminescu). Intrebuintzat shi la plural adjectivul posesiv etic (nostru) are acelashi efect stilistic k shi dativul etic de persoana a IIa sg.: povestitorul il include shi pe cititor (ascultator) in sfera interesului etic al povestirii: „Oricat de neplacut sa fi fost spectacolul pentru simtzul estetic al calatorului meu el avu o influentza salutara asupra eroului nostru.” (Eminescu)

dativ etic forma atona de singular a pronumelui personal in primul rand la persoana I cazul dativ care exprima interesul deosebit al vorbitorului pentru actziunea sau obiectul unui enuntz (A): „Maicutza draga cartea mea Gaseascamiten pace”. (G. Coshbuc) Cand vorbitorul vrea sa atraga in sfera interesului etic al naratziunii pe interlocutor (interlocutori) atunci foloseshte dativul de persoana a IIa (singular): „Cainii atunci sarira SHin grab’ tzil jupuira.” (Gr. Alexandrescu) Pentru a se accentua shi mai mult acest aspect afectiv al naratziunii cel ce nareaza poate folosi ambele forme la persoana I shi a IIa: „Pana aici spanule! SHi odata mi tzil inshfaca cu dintzii de cap zboara cu dansul in inaltul cerului shi apoi dandui drumul de acolo se face spanul pana jos praf shi pulbere”. (I. Creanga) In poezia populara d. etic „mi” se foloseshte dublat de reflexivul aton persoana a IIIa „shi”: „Dar Corbea ce mishi facea El la masa nu shedea...” Reflexivul etic este o forma arhaica a limbii populare. D. etic este o forma expletiva (fara functzie gramaticala) a pronumelui personal. Sin. asociere; sin. adjectiv posesiv etic; sin. nominativ etic.

nominativ etic nominativul pronumelui personal pers. a IIa sg. „tu” folosit in limba romana intro constructzie in care k shi dativul etic exprima solicitarea interlocutorului sa participe afectiv la ceea ce nareaza locutorul (A): „nici tu sat nici tu targ nici tu nimica.” (I. Creanga)