eroism sn [At: MARCOVICI D. 241/20 / V: (inv) ~izm he~ heroizmus iro~ iroismos iroizm iroizmus / Pl: (rar) ~e ~uri / E: fr héroïsme ger Heroismus gr ἡρωïσμός it eroismo] 1 Calitate proprie eroilor mitologici Si: (inv) eroitate (1). 2 Fapta eroica Si: (inv) eroitate (2). 3 Vitejie. 4 Ansamblul calitatzilor care trezesc admiratzie care impresioneaza Si: (inv) eroitate (4). 5 Insushire morala superioara Si: (inv) eroitate (5). 6 Atitudine eroica Si: (inv) eroitate (6). 7 Virtute. corectata

EROÍSM s. n. Capacitatea de a savirshi fapte mari; fel de a actziona specific unui erou; spirit eroic. Muncitorii de la C.F.R. cetatzuia cea mai inaintata a proletariatului din Rominia au dat istoriei de clasa din aceasta tzara zile de un neasemuit eroism revolutzionar shi de infioratoare jertfe. DOC. PART. 176. Datorita caracterului socialist al Statului Sovietic shi conshtiintzei politice inalte a popoarelor Uniunii Sovietice in Armata Roshie sa nascut in conditziile razboiului eroismul de masa fenomen nemaicunoscut inainte in istorie. CONTEMPORANUL S. II 1952 nr. 283 4/3.

EROÍSM s.n. Caracterul a ceea ce este eroic; vitejie curaj; spirit de erou. [< fr. héroïsme].

EROÍSM s. n. comportare deosebita care se manifesta prin savarshirea de fapte mari in imprejurari grele (in razboi); atitudine fapta de erou; vitejie. (< fr. héroïsme)

EROÍSM n. Capacitate de a savarshi fapte mari fapte de vitejie. /<fr. héroïsme

eroism n. caracter sau fapta de erou.

eroizm sn vz eroism

iroism sn vz eroism

iroismos sn vz eroism

iroizm sn vz eroism

iroizmos sn vz eroism

*eroízm n. pl. e (d. eroŭ). Calitatea de eroŭ vitejie.

eroísm s. n.

eroísm s. n. (sil. roism)

eroism

eroism me.

EROÍSM s. v. vitejie.

EROISM s. barbatzie bravura curaj neinfricare vitejie (pop.) voinicie. (~ in lupta.)