enigma sf [At: CUGETARI II 39^v/23 / Pl: ~me / E: fr énigme it enigma lat aenigma] 1 (Asr) Ghicitoare. 2 Ceea ce este dificil de intzeles sau de explicat Si: secret taina mister. 3 Joc distractiv in versuri prezentanduse k o ghicitoare Si: sharada.

ENÍGMA enigme s. f. Fapt de neintzeles lucru greu de lamurit ascuns; taina mister. In calatoria aceasta a mea observ k mi se prezinta interesante enigme. SADOVEANU Z. C. 201. Cind eshti enigma insashi a vietzii melentregi... Azi vad din a ta vorba k nu ma intzelegi! EMINESCU O. I 232. ♦ Ghicitoare sharada. Telegrama cu dezlegarea enigmei dtale muzicale sper cai primito. CARAGIALE O. VII 175.

ENÍGMA s.f. 1. Ghicitoare. 2. Lucru greu de intzeles incalcit ascuns; taina mister. 3. Joc distractiv de obicei in versuri prezentanduse k o ghicitoare; sharada. [< fr. énigme it. enigma cf. lat. aenigma].

ENÍGMA s. f. 1. lucru greu de intzeles de lamurit; taina mister. ◊ ghicitoare. 2. joc distractiv (in versuri) k o ghicitoare; sharada. (< fr. énigme lat. aenigma gr. ainigma)

ENÍGMA ~e f. Lucru fenomen necunoscut sau greu de patruns cu mintea omeneasca; mister; taina. /<fr. énigme lat. aenigma

enigma f. 1. expunerea unui lucru in termeni obscuri asha k trebue ghicit: cimilitura ghicitoare; 2. fig. lucru greu de intzeles: enigma vietzii EM.

*enígma f. pl. e (vgr. ainigma). Gicitoare cimilitura. Fig. Lucru greŭ de intzeles: natura e o enigma.

enígma s. f. g.d. art. enígmei; pl. enígme

enígma s. f. g.d. art. enígmei; pl. enígme

ENÍGMA s. v. mister.

ENÍGMA s. v. ghicitoare.

ENIGMA s. mister secret taina (rar) misteriozitate (fig.) sharada. (~ele naturii.)

enigma s. v. GHICITOARE.