EMIGRÁTZIE emigratzii s. f. 1. Situatzia in care se gaseshte o persoana emigrata. 2. Timpul cat cineva este emigrat. 3. Totalitatea persoanelor emigrate din aceeashi tzara in acelashi loc intro anumita perioada. 4. (Rar) Emigrare. [Var.: emigratziúne s. f.] Din fr. émigration lat. emigratio onis.

emigratzie sf [At: M. COSTIN ap. LET.² III 509 / V: ~iune (ivr) ~ratziune / Pl: ~i / E: fr émigration lat emigratio onis cf it emigrazione ger Emigration] 1 Emigrare (1). 2 Totalitatea persoanelor emigrate din aceeashi tzara in acelashi loc intro anumita epoca. 3 Situatzia in care se gaseshte o persoana sau o colectivitate umana emigrata. 4 Timpul cat cineva este emigrat. 5 Migratzie. corectata

EMIGRÁTZIE emigratzii s. f. 1. Situatzia in care se gaseshte o persoana emigrata. 2. Timpul cat cineva este emigrat. 3. Totalitatea persoanelor emigrate din aceeashi tzara in acelashi loc intro anumita epoca. 4. (Rar) Emigrare. [Var.: emigratziúne s. f.] Din fr. émigration lat. emigratio onis.

EMIGRÁTZIE (rar) emigratzii s. f. 1. Situatzia in care se gaseshte o persoana emigrata. 2. Timpul in care cineva este emigrat. 3. Totalitatea persoanelor emigrate din aceeashi tzara in acelashi loc intro anumita epoca. 4. (Rar) Emigrare expatriere. Dupa emigratzia lui Cantemir cazind tzara in ghearele fanariotzilor mitropolitzii la inscaunarea lor luase drept obicei a cere shi incuviintzarea patriarhului de Constantinopoli. NEGRUZZI S. I 241. Varianta: emigratziúne (pronuntzat tziu) (GHICA A. 60) s. f.

EMIGRÁTZIE s.f. 1. Situatzie stare a celui care a emigrat. 2. Timpul cat cineva emigreaza. 3. Totalitatea persoanelor emigrate intro anumita perioada din aceeashi tzara. [Gen. iei var. emigratziune s.f. / cf. fr. émigration it. emigrazione].

EMIGRÁTZIE s. f. 1. emigrare expatriere. 2. situatzie stare a celui emigrat. 3. timpul cat cineva emigreaza. 4. totalitatea persoanelor emigrate intro anumita perioada din aceeashi tzara. (< fr. émigration lat. emigratio)

EMIGRÁTZIE ~i f. 1) Situatzie a celui ce emigreaza. 2) Durata situatziei de emigrant. 3) Totalitate a persoanelor emigrate dintro tzara in alta intro anumita perioada de timp. [G.D. emigratziei; Sil. migratzie] /<fr. émigration lat. emigratio~onis

emigratziune sf vz emigratzie

emigratziune sf vz emigratzie

EMIGRATZIÚNE s.f. v. emigratzie.

*emigratziúne f. (lat. emigrátio ónis). Actziunea de a emigra. Migratziune a animalelor. Fuga nobililor din Francia in timpu mariĭ revolutziunĭ. SHi átzie dar ob. áre.

emigrátzie (expatriere totalitatea expatriatzilor) (migratzie) s. f. art. emigrátzia (tzia) g.d. art. emigrátziei; pl. emigrátzii art. emigrátziile (tzii)

emigrátzie s. f. (sil. gratzie) art. emigrátzia (sil. tzia) g.d. art. emigrátziei; pl. emigrátzii art. emigrátziile (sil. tzii)

emigratzie

EMIGRÁTZIE s. v. emigrare.

EMIGRATZIE s. emigrare expatriere pribegie (inv.) instrainare. (A plecat in ~.)