opțiuni
  • info

13 definiții pentru echilibra

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ECHILIBRÁ, echilibrez, vb. I. Tranz. și refl. A aduce sau a fi în stare de echilibru; a (se) cumpăni. ♦ Tranz. A face ca două valori, prețuri, bugete etc. să fie în proporție justă una față de cealaltă. – Din fr. équilibrer.

ECHILIBRÁ, echilibrez, vb. I. Tranz. și refl. A aduce sau a fi în stare de echilibru; a (se) cumpăni. ♦ Tranz. A face ca două valori, prețuri, bugete etc. să fie în proporție justă una față de cealaltă. – Din fr. équilibrer.

ECHILIBRÁ, echilibrez, vb. I. Tranz. A pune, a ține, a aduce în stare de echilibru; a cumpăni. Forța A poate echilibra forța B. Refl. Ca să se echilibreze, mă apuca de braț. IBRĂILEANU, A. 156. ♦ (Cu privire la valori, prețuri, bugete etc.) A face ca două lucruri să fie în proporție justă unul față de altul. Am echilibrat cheltuielile și veniturile.

ECHILIBRÁ vb. I. tr. A pune, a ține în echilibru. ♦ A fixa proporțiile juste dintre două sau mai multe lucruri, situații etc. ♦ A face ca veniturile dintr-un buget să fie (aproape) egale cu cheltuielile. [Cf. fr. équilibrer].

ECHILIBRÁ vb. 1. tr., refl. a (se) ține în echilibru, a (se) cumpăni. II. tr. 1. a efectua o echilibrare. 2. a face ca veniturile dintr-un buget să fie egale cu cheltuielile. (< fr. équilibrer)

A ECHILIBRÁ ~éz tranz. 1) A face să se echilibreze; a aduce în stare de echilibru; a cumpăni. 2) (valori, prețuri, bugete) A proporționa egal. [Sil. e-chi-li-bra] /<fr. équilibrer

A SE ECHILIBRÁ mă ~éz intranz. A ajunge în stare de echilibru; a se cumpăni. [Sil. e-chi-li-bra] /<fr. équilibrer

echilibrà v. a pune sau a ținea în echilibru.

*echilibréz v. tr. (lat. aequilíbro, -áre). Cumpănesc, pun în echilibru: a echilibra o balanță. Fig. Om echilibrat, om cu minte sănătoasă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

echilibrá (a ~) (-li-bra-) vb., ind. prez. 3 echilibreáză

echilibrá vb. (sil. -bra), ind. prez. 1 sg. echilibréz, 3 sg. și pl. echilibreáză

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ECHILIBRÁ vb. 1. a (se) compensa, a (se) contrabalansa, a (se) cumpăni, a precumpăni, (livr.) a (se) pondera. (Două forțe care se ~.) 2. v. compensa.

ECHILIBRA vb. 1. a (se) compensa, a (se) contrabalansa, a (se) cumpăni, a precumpăni, (livr.) a (se) pondera. (Două forțe care se ~.) 2. a (se) compensa. (Cele două fenomene se ~.)

A (se) echilibra ≠ a (se) dezechilibra

Intrare: echilibra
  • silabație: -li-bra info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • echilibra
  • echilibrare
  • echilibrat
  • echilibratu‑
  • echilibrând
  • echilibrându‑
 singular plural
  • echilibrează
  • echilibrați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • echilibrez
 (să)
  • echilibrez
  • echilibram
  • echilibrai
  • echilibrasem
a II-a (tu)
  • echilibrezi
 (să)
  • echilibrezi
  • echilibrai
  • echilibrași
  • echilibraseși
a III-a (el, ea)
  • echilibrează
 (să)
  • echilibreze
  • echilibra
  • echilibră
  • echilibrase
plural I (noi)
  • echilibrăm
 (să)
  • echilibrăm
  • echilibram
  • echilibrarăm
  • echilibraserăm
  • echilibrasem
a II-a (voi)
  • echilibrați
 (să)
  • echilibrați
  • echilibrați
  • echilibrarăți
  • echilibraserăți
  • echilibraseți
a III-a (ei, ele)
  • echilibrează
 (să)
  • echilibreze
  • echilibrau
  • echilibrară
  • echilibraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

echilibra, echilibrezverb

  • 1. A aduce sau a fi în stare de echilibru; a (se) cumpăni. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: cumpăni antonime: dezechilibra
    • format_quote Forța A poate echilibra forța B. DLRLC
    • format_quote Ca să se echilibreze, mă apuca de braț. IBRĂILEANU, A. 156. DLRLC
    • 1.1. tranzitiv A face ca două valori, prețuri, bugete etc. să fie în proporție justă una față de cealaltă. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote Am echilibrat cheltuielile și veniturile. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.