opțiuni
  • info

13 definiții pentru dezechilibra

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

DEZECHILIBRÁ, dezechilibrez, vb. I. 1. Refl. și tranz. A-și pierde sau a face să-și piardă echilibrul. ♦ Fig. A-și pierde sau a face să-și piardă judecata clară. 2. Tranz. și refl. A face să nu existe sau a nu exista echilibru (între cheltuieli și venituri, între diverse ramuri economice etc.). – Din fr. déséquilibrer.

DEZECHILIBRÁ, dezechilibrez, vb. I. 1. Refl. și tranz. A-și pierde sau a face să-și piardă echilibrul. ♦ Fig. A-și pierde sau a face să-și piardă judecata clară. 2. Tranz. și refl. A face să nu existe sau a nu exista echilibru (între cheltuieli și venituri, între diverse ramuri economice etc.). – Din fr. déséquilibrer.

dezechilibra vtr [At: DN2 / Pzi: ~rez / E: fr déséquilibrer] 1-2 A-și pierde (sau a face să-și piardă) echilibrul. 3-4 (Fig) A-și pierde (sau a face să-și piardă) judecata clară. 5-6 A face să nu existe (sau a nu exista) echilibru între cheltuieli și venituri, între diverse ramuri economice etc.

DEZECHILIBRÁ, dezechilibrez, vb. I. 1. Refl. A-și pierde echilibrul. 2. Tranz. (Cu privire la bugetul unui stat sau al unei persoane sau, mai rar, cu privire la o vistierie) A face să nu mai existe o proporție justă între venituri și cheltuieli, cheltuielile ajungînd să întreacă veniturile. Neplata tributului, care fusese sporit cu încă 30000 de galbeni, a dezechilibrat haznaua împărăției tocmai în momentul cînd turcii aveau mai mare nevoie de bani pentru războiul început cu Austria. IST. R.P.R. 171. Își va dezechilibra ireparabil rămășițele bugetului. C. PETRESCU, C. V. 61. 3. Refl. Fig. A pierde judecata dreaptă.

DEZECHILIBRÁ vb. I. 1. refl. A-și pierde echilibrul. 2. refl. (Fig.) A-și pierde rațiunea, judecata. 3. tr. A face ca într-un buget cheltuielile să întreacă veniturile, a face un buget deficitar. [Cf. fr. déséquilibrer].

DEZECHILIBRÁ vb. I. refl. 1. a-și pierde echilibrul. 2. (fig.) a-și pierde rațiunea, judecata. II. tr. a face ca într-un buget cheltuielile să întreacă veniturile. (< fr. déséquilibrer)

A DEZECHILIBRÁ ~éz tranz. A face să se dezechilibreze. /<fr. déséquilibrer

A SE DEZECHILIBRÁ mă ~éz intranz. 1) (despre obiecte) A pierde echilibrul; a ieși din echilibru. 2) fig. A-și pierde echilibrul moral sau mintal; a se dezaxa. 3) (despre buget) A ajunge la dezechilibru între venituri și cheltuieli. /<fr. déséquilibrer

* dezechilibréz v. tr. (fr. déséquilibrer). Fac să-și peardă echilibru (propriŭ și fig.).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!dezechilibrá (a ~) (de-ze-, -li-bra/dez-e-) vb., ind. prez. 3 dezechilibreáză

dezechilibrá vb. (sil. -bra; mf. dez-), ind. prez. 1 sg. dezechilibréz, 3 sg. și pl. dezechilibreáză

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

DEZECHILIBRÁ vb. a (se) tulbura, a (se) zdruncina, (fig.) a (se) dezaxa, (livr. fig.) a (se) detraca. (Vestea i-a ~ mintea.)

DEZECHILIBRA vb. a (se) tulbura, a (se) zdruncina, (fig.) a (se) dezaxa, (livr. fig.) a (se) detraca. (Vestea i-a ~ mintea.)

A (se) dezechilibra ≠ a (se) echilibra

Intrare: dezechilibra
  • silabație: de-ze-chi-li-bra, dez-e-chi-li-bra info
verb (VT201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • dezechilibra
  • dezechilibrare
  • dezechilibrat
  • dezechilibratu‑
  • dezechilibrând
  • dezechilibrându‑
 singular plural
  • dezechilibrează
  • dezechilibrați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • dezechilibrez
 (să)
  • dezechilibrez
  • dezechilibram
  • dezechilibrai
  • dezechilibrasem
a II-a (tu)
  • dezechilibrezi
 (să)
  • dezechilibrezi
  • dezechilibrai
  • dezechilibrași
  • dezechilibraseși
a III-a (el, ea)
  • dezechilibrează
 (să)
  • dezechilibreze
  • dezechilibra
  • dezechilibră
  • dezechilibrase
plural I (noi)
  • dezechilibrăm
 (să)
  • dezechilibrăm
  • dezechilibram
  • dezechilibrarăm
  • dezechilibraserăm
  • dezechilibrasem
a II-a (voi)
  • dezechilibrați
 (să)
  • dezechilibrați
  • dezechilibrați
  • dezechilibrarăți
  • dezechilibraserăți
  • dezechilibraseți
a III-a (ei, ele)
  • dezechilibrează
 (să)
  • dezechilibreze
  • dezechilibrau
  • dezechilibrară
  • dezechilibraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

dezechilibra, dezechilibrezverb

  • 1. reflexiv tranzitiv A-și pierde sau a face să-și piardă echilibrul. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    antonime: echilibra
    • 1.1. figurat A-și pierde sau a face să-și piardă judecata clară. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      sinonime: dezaxa
  • 2. tranzitiv reflexiv A face să nu existe sau a nu exista echilibru (între cheltuieli și venituri, între diverse ramuri economice etc.). DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    • format_quote Neplata tributului, care fusese sporit cu încă 30000 de galbeni, a dezechilibrat haznaua împărăției tocmai în momentul cînd turcii aveau mai mare nevoie de bani pentru războiul început cu Austria. IST. R.P.R. 171. DLRLC
    • format_quote Își va dezechilibra ireparabil rămășițele bugetului. C. PETRESCU, C. V. 61. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.