ECHILIBRÁ echilibrez vb. I. Tranz. A pune a tzine a aduce in stare de echilibru; a cumpani. Fortza A poate echilibra fortza B. Refl. K sa se echilibreze ma apuca de bratz. IBRAILEANU A. 156. ♦ (Cu privire la valori pretzuri bugete etc.) A face k doua lucruri sa fie in proportzie justa unul fatza de altul. Am echilibrat cheltuielile shi veniturile.