DUMIRÍ dumiresc vb. IV. Refl. shi tranz. A pricepe sau a face sa priceapa clar (dupa ce fusese nedumerit) ashi da sau a face sashi dea bine seama; a(shi) explica. [Var.: dumerí domirí vb. IV] Din bg. domerja.

dumiri v vz dumeri

DUMERÍ vb. IV v. dumiri.

domeri v vz dumeri

domiri v vz dumeri

dumerí [At: CORESI EV. 525 / V: ~mirí dom~ domirí / Pzi: ~resc / Cj: 3 (ivr) sa dumere / E: bg домержа] 1 vr A se lamuri in legatura cu o problema o situatzie incurcata neclara. 2 vr (Pex) Ashi da seama de ceva. 3 vt A ajuta pe cineva sa intzeleaga ceva. 4 vt (Ivr) A clarifica o situatzie neclara incurcata. 5 vt (Inv) A face pe cineva sa cedeze Si: a indupleca. 6 vt (Inv) A face pe cineva sa primeasca ceva. 7 vr (Pex) A imblanzi. 8 vr (Inv) A se indupleca. 9 (Inv; pex) A se potoli. 10 vr (Ivr) A se hotari. 11 vr (Ivr) A se mira. corectata

DUMERÍ dumeresc vb. IV. Refl. shi tranz. A pricepe sau a face sa priceapa clar (dupa ce fusese nedumerit) ashi da sau a face sashi dea bine seama; a(shi) explica. [Var.: dumirí domirí vb. IV.] Din bg. domerja.

DUMERÍ dumeresc vb. IV. Refl. 1. A pricepe lamurit ashi da bine seama ashi explica. Intii oamenii sau dumerit asupra conditziunilor in care sint create operele. GHEREA ST. CR. II 29. Ma trezesc deschid ochii shi caut sa ma dumeresc unde ma aflu. VLAHUTZA O. A. 386. ♦ Tranz. A lamuri (pe cineva) asupra unei situatzii sau a unei probleme neclare; a face (pe cineva) sa intzeleaga (ceva); a clarifica; p. ext. a convinge (pe cineva de ceva). In deshert cerca batrinul casei ai dumeri. RETEGANUL P. III 83. 2. (In forma negativa; rar) A nu se putea hotari a nu se incumeta. De aceea nu ne dumerim a arata propria noastra simtzire. La TDRG. Variante: dumirí (CAMILAR TEM. 21 SADOVEANU M. C. 136) domirí (GALACTION O. I 84 ODOBESCU S. III 302) vb. IV.

A DUMERÍ ~ésc tranz. A face sa se dumereasca. /<bulg. domerja

A SE DUMERÍ ma ~ésc intranz. Ashi da seama de o realitate de un adevar. /<bulg. domerja

domirì (dumerì) v. 1. a face sa intzeleaga: domireshtema; 2. a pricepe: nu se putea domiri ISP. [Slav. DUMIERITI a masura intocmai: raportul logic e obscur].

dumerì v. V. domirì.

domirésc v. tr. (vsl. *domĕriti rus. domĕritĭ a masura de tot d. mĕra masura; nsl. domeriti a masura exact. V. nemernic mertza. Bern. 2 50). Deslushesc lamuresc luminez: cu vorba asta m’aĭ domirit. V. refl. Cu vorba asta m’am domirit. SHi dumeresc shi dumiresc.

dumerésc V. domiresc.

dumirésc V. domiresc.

!dumirí/dumerí (a ~) (fam.) vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. dumirésc/dumerésc imperf. 3 sg. dumireá/dumereá; conj. prez. 3 sa dumireásca/sa dumereásca

!dumeri/dumiri (a se ~) (fam.) vb. refl. ind. prez. 1 sg. ma dumeresc/dumiresc 3 sg. se dumereshte/dumireshte imperf. 1 sg. ma dumeream/dumiream; conj. prez. 1 sg. sa ma dumeresc/dumiresc 3 sa se dumereasca/dumireasca; imper. 2 sg. afirm. dumereshtete/dumireshtete; ger. dumerinduma/dumirinduma

dumerí v. dumirí

dumerí vb. ind. prez. 1 sg. shi 3 pl. dumerésc imperf. 3 sg. dumereá; conj. prez. 3 sg. shi pl. dumereásca

dumeri

dumiresc ream 1 imp.

DUMERÍ vb. 1. a intzelege a se lamuri a pricepe a shti (reg.) a se nadai (fig.) a se trezi. (Tot nu teai ~ ceam vrut satzi spun?) 2. v. lamuri.

DUMERI vb. 1. a intzelege a se lamuri a pricepe a shti (reg.) a se nadai (fig.) a se trezi. (Tot nu teai ~ ceam vrut satzi spun?) 2. a (se) clarifica a (se) edifica a (se) lamuri. (Sa ~ imediat ce ia vazut actele.)

A (se) dumeri ≠ a (se) nedumeri

A dumeri ≠ a nedumeri

domirí (résc ít) vb. 1. (Inv.) A linishti a potoli a impaca. 2. (Refl. inv.) A ceda a se preda. 3. (Refl.) A intzelege a se convinge. 4. A lamuri a explica. Var. dumiri dumeri. Sl. miriti sę „a face pace” de la mirŭ „pace” cf. omiriti „a impaca”; trebuie presupusa adaugarea pref. exhaustiv do k in cazurile dobori dogori etc. Totushi dupa Cihac II 193 acest cuvint se explica in general prin sl. *domĕriti „a masura complet” cf. rus. domjeriti „a masura ce lipseshte” (Tiktin; Berneker; Candrea; Scriban) cu toate k explicatzia este sub toate aspectele insuficienta (insushi Tiktin remarcase k primele doua sensuri nu se potrivesc cu acest ultim etimon). Der. nedumerit (var. nedomirit) adj. (care nu intzelege); nedumerire (var. nedomirire) s. f. (indoiala intrebare).